Lucruri care se ştiu, dar nu se spun

Zi de zi ochiul românului vede anumite lucruri nu tocmai “ortodoxe”, însă, de cele mai multe ori, închidem pleoapele şi trecem mai departe pentru că sunt parte integrantă a concepţiei naţiei care ne-a zămislit. Sunt anumite “fapte” pentru care ne-a tras de urechi şi mama UE, însă ele sunt în sângele nostru şi, cu siguranţă, nu le vom raporta niciodată “fiscului”.

Artiştii iau sume importante la nunţi, botezuri sau spectacole fără a tăia chitanţe beneficiarilor. Şi uite-aşa, contra sumei de mii de euro asistăm la play back-uri jenante.

Preoţii, la rândul lor, au anumite “taxe” în funcţie de averea familiei celui botezat, cununat sau înmormântat, pe lângă popă trebuind “omenit” cu bani şi fătul, diacul sau clopotarul. Nici aici nu vom vedea un act prin care să se confirme suma scoasă din buzunar.

În spital nu ai ce să cauţi, oricât de gravă ar fi situaţia pacientului, dacă nu ai în buzunar sume bune. Mai deunăzi auzeam că un anestezist cere câteva milioane pentru a te ”adormi”, având declaraţia oficială “Un milion culcarea, un milion scularea”, i-a spus unui pacient care nu avea decât jumate suma, în modul cel mai serios, că doar îl anesteziază şi nu-l mai trezeşte.

Elevii adună fondul clasei, dar şi bani pentru ziua învăţătoarei, a dirigintei, 8 Martie sau unele dotări pentru clasă, sumele crescând în momentul în care au de susţinut Bacalaureatul sau alte examene, că doar comisia trebuie “omenită”.

Nu scapă de taxe nici studenţii. Pe lângă sumele imense pe care le plăteşte orice tânăr sau mai puţin tânăr care doreşte să fie student (fără număr!), în anul terminal fiind nevoiţi să-şi cumpere lucrarea de licenţă, pentru că aşa dă bine şi, în plus, dacă ai achitat taxa domnului profesor, nota 10 este asigurată.

Dăm bani pentru accesul la anumite instituţii, dăm bani pentru funcţii publice sau politice, dăm bani pentru a ne promova imaginea, vom ajunge să dăm bani la negru pentru cele mai elementare servicii. Că aşa-i românul!