Lui Eminescu

Stelele-ţi lucesc atât de aproape
Luceafăr mândru ce-n văzduh străluceşti
Raze ce adie pe-ntinse ape
Mă rog de codrii să te cheme
Din străine tărâmuri
Prin neasemuit al Limbii Române
Şi prin foşnetul de frunze
Şi azi tu mă chemi,
Lângă lacul din pădure
Cu nuferi albi ce strălucesc.
Sălcii pe mal plâng, cernindu-şi frunzele
Pe al lui luciu Dumnezeiesc.
Prin iarba-naltă-nrourată.
Tu vii seară de seară
Lângă lacul plin cu trestii
Cu raze luminându-ţi chipul, de îngeri invidiat
Te cobori cu paşi de vis
Palid, trist şi-ngândurat
Mângâiat de raze tu rosteşti
Cuvânt sfânt, poezie,
În noaptea senină de vară.
Lucreţia Bucur