Mălai Cald

În urmă cu 60 de ani, trăia în satul Malin (comuna Nuşeni) un rapsod, un meşter al viorii. Sătenii îl numeau Mălai Cald. De ce l-o fi poreclit aşa, nimeni nu ştie cu precizie. Poate, fiindcă acesta mânca numai mălai, acea pâine făcută din făină de mălai. Era sărac în ale traiului, dar marea lui bogăţie era cântatul din vioară. Prin Unguraş, Malin, Nuşeni ori Măluţ, oriunde era chemat, Mălai Cald înveselea lumea. Lumea lui de ţărani – feciori şi însuraţi ce se adunau în zilele verii în câte o şură, la joc. Se tocmea cu puţin, de obicei două găini ori o litră de mălai. Era mulţumit, deşi de multe ori această sâmbrie nu o primea, dar era bucuros că înveselea lumea cu cetera lui. Şi astăzi prin zonă bătrânii îşi mai aduc aminte de Mălai Cald, cu marea durere că vioara acestuia nu mai cântă.