Micuţul Andrei se va juca cu îngerii

Pe strada Crinului din oraşul Năsăud a mai căzut o stea. A căzut chiar steaua călăuzitoare a lui Andrei Chitu, doar la vârsta de 5 anişori.

Drumul său de joacă s-a închis cu lacrimi şi durere, fiind chemat să călătorească pe drumul altor începuturi, pătruns de îmbrăţişarea clipei supravegheat de Capetele Sfinte.

Micuţul Andrei, sincer şi nevinovat, a plecat spre o nouă viaţă. A plecat să se joace în ceruri, cu conştiinţa împăcată că este iubit de toţi, de copiii de pe strada sa, care se adunau în jurul lui ca în albia unui flux.

Începând din 21 august 2011, de la Andrei ne rămân doar imagini. Sufletul lui blând şi inteligent s-a stabilit într-un areal necunoscut, chemat la Domnul ce-l aşteaptă cu cele mai frumoase jucării.

Trăind în speranţa adevărului, Andrei mulţumeşte tuturor celor care l-au ajutat, rugându-l să mai rămână pe acest pământ, orientându-l spre vindecare, dar a răsunat ecoul despărţirii.

Fericirea fiind ascunsă, s-a înălţat visul ultimei fărâme pe o cale fără chinuri şi durere.

Prietenii lui de joacă au aprins lumânări, adunând în suflet bunătatea lor, ce risipeşte povara şi ne cheamă pe toţi spre Rugăciunea Iubirii, născută din răsuflarea văzduhului spre viaţă ce ar trebui oricând preţuită şi binecuvântată.

Andrei se îndepărtează de această lume în sunetul clopotului de lumină ce intonează un cântec de slavă pentru el şi parcă ne învaţă pe toţi să trăim murind.

Deschide Doamne Cerul/ printr-o poartă de flori/ de nu mă uita./ Şi pâinea sufletului meu,/ adun-o într-un pumn de ţărână/ ca o rază plăpândă de IUBIRE./ Măicuţă,/ Lacrima iubirii îmi spune/ Că-ţi va fi greu fără de mine/ Când mă despart de această lume./ Măicuţă, redeschide-mi calea/ Şi fii mereu alături de mine.