Modificarea Constituţiei prin muşchii noştri

Senatorul PNL Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiţiei, vine cu un amendament trăznet, adică vrea ca orice persoană fizică să fie obligată a se prezenta în faţa unei comisii parlamentare, la cererea acesteia. Monica Macovei reacţionează rapid, „Încercările tot mai dese ale USL de a-i chema la ordine pe procurori, inclusiv prin amendamentul propus de Tudor Chiuariu la modificarea Constituţiei, că orice persoană fizică să aibă obligaţia de a se prezenta în faţa unei comisii parlamentare, arată frica politicienilor USL de o justiţie corectă şi imparţială, dorinţa de a ameninţa şi intimida toţi procurorii şi încălcarea separaţiei puterilor în stat.” Iar Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiţiei, este la fel de indignat, spunându-ne, „Atenţie la lovitura de Justiţie.”
Desigur, Parlamentul este depozitarul suveranităţii naţionale în scopul actului de legiferare, însă el nu se poate, sub nici o formă, substitui Justiţiei şi a o pune sub controlul său. Chiuariu spune că şi în SUA există o practică similară, însă dânsul nu ştie sau nu vrea să ştie că în SUA dreptul Congresului de a cita şi aduce persoane fizice în faţa comisiilor sale nu a fost scris în Constituţie de membrii Congresului, ci a fost recunoscut de Curtea Supremă a SUA, adică, cu alte cuvinte, a fost recunoscut de Justiţie, însă, atenţie, doar în condiţiile unor serioase limitări constituţionale.
Ceea ce este trist, traseismul politic nu a fost sancţionat deşi USL se bătea cu pumnii în piept că-l va sancţiona, însă, mă rog, atunci era în opoziţie.
De asemenea, amendamentul „Nihil Sine Deo”, adică Nimic fără Dumnezeu, a fost respins.
A mai fost respins un amendament corect susţinut de Mihai Răzvan Ungureanu, sfidând votul poporului român, acela în care se spunea că Parlamentul nu poate adopta legi, hotărâri sau moţiuni care sunt contrare rezultatului unui referendum valabil. Adică facem referendum ca să ne aflăm în treabă.