Necesitatea spovedaniei

Una din cele nouă porunci bisericeşti ne îndeamnă să ne spovedim în cele patru posturi de peste an, în cel mai rău caz, doar o dată pe an în Postul Paştilor. Aceasta deoarece Spovedania este un eveniment deosebit în procesul de înnoire sufletească şi de sporire în împlinirea virtuţilor. Păcatul nu semnifică numai faptele rele săvârşite de om, ci şi binele pe care nu l-a făcut. Simpla înşiruire a păcatelor, fără părere de rău şi fără dorinţa de îndreptare, nu are valoare şi nici importanţă pentru mântuire.

De aceea este necesară pregătirea pentru Spovedanie pentru a nu uita păcate nemărturisite, în prealabil se impune citirea Canonului de pocăinţă către Domnul Iisus Hristos, citirea din Sfânta Scriptură şi din cărţile duhovniceşti. În pregătirea spovedaniei pot apărea ispite cum ar fi tendinţa de a minimaliza propriile păcate sau atitudinea de respingere a rolului duhovnicului. Distingem etapele care se parcurg în primirea acestei Taine: conştientizarea stării de păcat şi hotărârea de a începe o nouă viaţă, mărturisirea propriu-zisă a păcatelor, primirea canonului şi rugăciunea de dezlegare.

Prin Taina Spovedaniei, creştinul primeşte de la Dumnezeu iertarea păcatelor şi este reintegrat în Biserică.

Spovedania la duhovnic este necesară, deoarece orice păcat reprezintă o îndepărtare de Dumnezeu, iar împăcarea cu El nu se poate face decât prin mărturisirea păcatelor, cu toată umilinţa: „Fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor, şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit” (I Petru 5,5).

Spovedania poate fi incompletă atunci când cel care se spovedeşte ascunde cu bună ştiinţă anumite păcate sau le mărturiseşte parţial. În acest caz, omul poartă mai departe povara păcatului nemărturisit bineştiind că multa păcătuire fără căinţă sinceră şi mărturisire poate duce la moarte sufletească sau la despărţirea de Dumnezeu.

Cu cât oamenii se spovedesc mai des, cu atât se diminuează obişnuinţa de a păcătui, se redobândeşte starea de har şi creşte disponibilitatea de a face fapte bune.

Cel care a iertat păcatele oamenilor a fost Mântuitorul Hristos, înainte de a-l vindeca pe slăbănogul de la Vitezda i-a iertat păcatele, a iertat-o pe femeia desfrânată cu condiţia să se lase de acest păcat, iar pe Cruce s-a rugat Tatălui să-i ierte pe cei ce Îl prigonesc. Dumnezeu fiind şi om adevărat, Mântuitorul a dat această putere apostolilor Săi şi urmaşilor legitimi: episcopi, preoţi şi diaconi: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”. (Ioan 20,21).

Fiecare creştin ortodox trebuie să conştientizeze importanţa Tainei Spovedaniei pentru îmbunătăţirea vieţii religios-morale, Dumnezeu ne vrea curaţi şi frumoşi la suflet.