Părintele Vasile Beni: Spovedania nu este un tribunal, unde ești condamnat, spovedania trebuie să fie un loc unde ești vindecat

Dragii și bunii noștri credincioși!

       Ne apropiem încet cu ajutorul bunului Dumnezeu de sărbătoarea Învierii, și în această perioadă încercăm să devenim mai buni. Iar spovedania este o baie duhovnicească, prin care și de la care omul trebuie să se întoarcă împăcat sufletește că a dat jos povara de pe suflet. Haideți foarte pe scurt să ne oprim la câteva învățături referitoare la Taina Spovedaniei, mărturisirii sau a pocăinței:

1. Ce este Spovedania? Spovedania (mărturisirea, pocăința ) este una dintre cele mai mari Taine ale Bisericii, este întâlnirea vie dintre omul păcătos și Dumnezeu Cel milostiv. Nu este doar o discuție cu preotul. Nu este o formalitate religioasă. Este momentul în care:

• îți deschizi sufletul,
• îți recunoști căderea,
• și primești iertarea lui Hristos.

Să ne gândim la Fiul risipitor: nu simplul regret l-a mântuit, ci întoarcerea și mărturisirea: „Tată, am greșit…” Așa este și spovedania: întoarcerea noastră acasă.

2. Cum să ne spovedim corect? Spovedania adevărată nu începe în fața preotului, ci în inima noastră. 

a. Să ne facem o analiză a propriei conștiințe. Înainte de a merge la spovedanie, trebuie să ne cercetăm viața:

• Ce am făcut rău?
• Pe cine am rănit?
• Unde m-am îndepărtat de Dumnezeu? Pentru că fără sinceritate, nu există vindecare.

b. Părerea de rău (căința). Nu e suficient să spunem păcatele ca pe o listă. Trebuie să simțim:

• durere pentru ele,
• dorința de a nu le mai repeta.

c. Mărturisirea sinceră. În fața lui Dumnezeu, și a preotului care este doar un martor:

• spunem păcatele clar, fără ascundere,
• fără justificări,
• fără să dăm vina pe alții.

d. Hotărârea de îndreptare. Spovedania nu e doar despre trecut, ci despre viitor. Trebuie să plecăm cu gândul: „Vreau să mă schimb”.

e. Împlinirea canonului. Dacă primim un canon (rugăciune, post etc.), nu este pedeapsă, ci tratament pentru suflet.

3. Ce ne aduce Spovedania?

a. Iertarea păcatelor. Cel mai mare dar. Dumnezeu șterge ceea ce noi nu putem șterge.

b. Pace sufletească. După o spovedanie adevărată, simți:

• ușurare,
• liniște,
• eliberare. Ca și cum ai da jos o povară grea.

c. Putere de a lupta cu păcatul. Spovedania nu doar iartă trecutul, ci îți dă putere pentru viitor.

d. Apropiere de Dumnezeu. Păcatul ne desparte de Dumnezeu. Spovedania ne aduce înapoi.

e. Vindecare lăuntrică. Rănile sufletului (vină, rușine, frică) încep să se vindece.

Amânarea spovedaniei este una dintre cele mai periculoase lucruri. Spunem:

• „mai târziu…”
• „nu acum…” Dar inima se împietrește, iar păcatul prinde rădăcină.

Pilda sacului cu pietre. Se spune că un om trăia cu un păcat greu pe conștiință. Ani de zile nu l-a spus nimănui. În fiecare zi zâmbea în fața oamenilor dar înăuntru era sfâșiat. Într-o noapte a visat că ducea în spate un sac uriaș de pietre. Abia mai putea merge. Cu fiecare pas cădea. La un moment dat, a întâlnit un preot care i-a spus: „Deschide sacul”. Când l-a deschis, fiecare piatră avea un nume cu  păcatele lui: mândrie, minciună, ură, neiertare…

Preotul i-a spus: „Spune-le.” Și cu fiecare păcat rostit, o piatră cădea din sac. La final, sacul era gol iar el plângea de ușurare. S-a trezit. A doua zi a mers și s-a spovedit pentru prima dată cu adevărat. Când a ieșit din biserică, a spus: „Nu știu dacă lumea s-a schimbat dar eu nu mai sunt același”.  Spovedania este lepădarea pietrelor din suflet.

Chemare. Poate că astăzi sunt aici oameni care:

• amână spovedania de ani de zile,
• poartă poveri grele,
• sau spun: „lasă, mai târziu…”

Dar nu știm dacă vom mai avea „mai târziu”. Astăzi este ziua. Nu trebuie să fii perfect ca să vii la spovedanie. Trebuie doar să fii sincer. Spovedania nu este un tribunal, unde ești condamnat. Este un loc unde ești vindecat. Nu este o rușine. Este eliberare.

Nu este doar o mărturisire în fața preotului ci o întâlnire vie cu Hristos, Care așteaptă să te ierte.

Dacă vrei să simți pace adevărată, dacă vrei să respiri din nou cu sufletul, dacă vrei să începi o viață nouă, vino și spune: „Doamne, am greșit”. Și vei auzi, în taină, cel mai frumos răspuns: „Iertate îți sunt păcatele. Mergi în pace!”         

Pr. Vasile Beni