Spovedania şi canonul sau epitimia – act de pocăinţă şi îndreptare (I)

Spovedania este Taina prin care credinciosul primeşte de la Dumnezeu iertarea păcatelor mărturisite duhovnicului cu zdrobire de inimă şi cu hotărârea de a nu le mai face. Numită şi taina Pocăinţei sau a Mărturisirii – a fost făgăduită de Mântuitor Sfinţilor Apostoli prin cuvintele: „Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Mt.18.18)

Aşezarea Tainei Pocăinţei a avut loc încă după Înviere când Domnul Iisus a zis ucenicilor: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta lor, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20. 22-23)

Sf. Efrem Sirul asemăna Pocăinţa cu „un cuptor care primeşte într-însul aramă şi o preface în aur, ia plumb şi dă argint”.

Iar Sf. Isac Sirul scrie: „După Botez este Pocăinţa, ea este a doua naştere din Dumnezeu”.

Spovedania are în mod deosebit două efecte: primul este iertarea păcatelor şi reaşezarea celui ce s-a spovedit în starea harică din care căzuse, iar al doilea este uşurarea şi liniştea sufletească. Pentru ca Taina să aibă aceste efecte, cel care se spovedeşte trebuie să facă o mărturisire sinceră, să ia hotărârea de a nu mai păcătui, să aibă nădejde în mila şi bunătatea lui Dumnezeu şi să-şi îndeplinească epitimia sau canonul dat de duhovnic.

Orice păcat se poate ierta prin pocăinţă, oricât ar fi de grav, dar şi întoarcerea şi hotărârea de îndreptare să fie pe măsura greşelii.

Păcatul este un act de revoltă împotriva Cerului, este un act de mândrie, în timp ce mărturisirea cere smerenie.

Mântuitorul şi-a început activitatea cu o chemare către cei căzuţi: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Mt 3,2)

Plecând de la aceste cuvinte, Sf. Părinţi ne învaţă că: „A-ţi recunoaşte păcatul este un mare dar al cerului, mai mare decât vederea îngerilor”. Un om care se căieşte cu adevărat se poate ridica până la desăvârşire, adică până la „împărăţia Lumii necreate”, căci cei care sunt în lumină, au trecut prin uşile pocăinţei.

Într-adevăr, mărturisirea păcatelor este însoţită de o anumită doză de ruşine, care pe mulţi îi reţine de la spovedanie, dar care are darul să ne împace cu Dumnezeu. E un lucru bun şi binecuvântat ca omul să se spovedească de la tinereţe pentru a fi pregătit permanent şi în strânsă legătură cu Dumnezeu.

Preot paroh Mileşan Constantin