Taina Mărturisirii – într-un ghid al credinţei ortodoxe

Preotul Aurelian Poptean din Parohia Mărişelu editează, la Karuna Bistriţa, volumul „Taina mărturisirii – mijloc de pastoraţie individuală a credincioşilor”, în care tratează, prin cele şase capitole, legătura omului cu Dumnezeu. După cum afirmă în prefaţă părintele protopop Alexandru Vidican, părintele Aurelian reuşeşte prin acest volum să devină duhovnicul tuturor celor ce-şi pleacă genunchii spre spovedanie şi care mai apoi „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste” se apropie de potirul împăcării. Primul care a căzut în păcat este Adam, prin neascultare de Dumnezeu şi prin ispită venită din afară. Odată cu el întreg neamul omenesc a rupt legătura de pace cu Creatorul şi un zid despărţitor s-a ridicat între om şi Dumnezeu, din voinţa diavolului.
Părintele Aurelian Poptean ne arată, încă o dată, că învăţăturile lui Hristos sunt pline de dragoste fiind izvorul şi axa vieţii noastre. Însă, împotriva dragostei stă păcatul, care desfigurează chipul divin din suflet, îl întunecă şi slăbeşte voinţa morală.
Sfânta Taină a Mărturisirii este mijlocul de vindecare şi iertarea tuturor păcatelor pe care creştinul le-a săvârşit, cu condiţia să le mărturisească şi, căindu-se să dovedească îndreptare, iar pe viitor să nu mai greşească.
Părintele Poptean face un istoric din cele mai vechi timpuri a Tainei Mărturisirii. Din clipa săvârşirii celui dintâi păcat, Dumnezeu îi pretinde lui Adam să-şi mărturisească păcatul şi să facă pocăinţă: „Adame, unde eşti?”
Capitolele „Mărturisirea păcatelor şi pocăinţa în religiile precreştine”, „Sfânta Taină a Mărturisirii”, „Pregătirea pentru mărturisire”, „Mărturisirea păcatelor”, „Canonul sau epitimia”, „Rolul duhovnicului în administrarea sfintei Taine a Mărturisirii” sunt dovezi scrise despre importanţa descărcării sufletului şi a săvârşirii binelui pe acest pământ spre aşteptarea răsplatei cereşti.
Cartea părintelui Aurelian Poptean este un ghid creştin în aceste vremuri în care profanarea şi desacralizarea merg mână în mână cu păcatele cele mai grele, precum desfrânarea, ura şi mândria, când spaţiile sacre şi liturgice sunt considerate învechite şi fără preţ, iar viclenia, obrăznicia şi cultivarea eului propriu devin un adevărat cult. Prin această carte ne reîntoarcem la izvor, la lucruri „fără preţ” precum sufletul şi ne oprim o clipă din goana cotidiană ridicând privirea spre cer.