Necinstea şi hoţia nu-i plac nici lui Dumnezeu!

De câţiva ani încoace, soarta m-a hărăzit cu o încercare destul de serioasă, e vorba de maladia secolului, căruia nu i s-a găsit, iar unii zic că nici nu se vrea să i se găsească prea curând leac. La aceasta se mai adaugă o tromboflebită şi alte "binefaceri" conexe venite odată cu vârstă şi trecerea anilor. În această situaţie, m-am văzut obligat să mă consolez cu ideea că "Dumnezeu pedepseşte pe cine iubeşte !" şi neavând altă alternativă, fiind unul dintre  aleşii săi, trebuie să-mi urmez calea. N-am adoptat, însă, o atitudine de autocompătimire, de meditaţie cu privire la perspectivele deloc optimiste şi fericite, ce se intervăd, ci am recurs la o terapie activă, de întreţinere şi revigorare, prin muncă fizică.

În acest scop, mi-am înfiinţat la Joseni o mică livadă, unde trebăluiesc, după puteri, câteva zile pe săptămână. Această situaţie mă scoate şi apară de atmosfera  deprimantă în care aş putea să ajung. La fel ca mine procedează un amic, care de mai bine de patru ani e obligat ca din două în două zile să meargă la dializă şi o doamnă, care are unul dintre cei trei fii internat la o Clinică din municipiul Cluj-Napoca cu diagnosticul de anemie megaloblastică, o afecţiune hematologică ce se manifestă prin scăderea globulelor roşii.

Toţi trei avem şi alte surse de venit din pensii respectiv salariu. Interesul economic în cazul tuturor e doar unul colateral, deşi deloc de neglijat întrucât e important să produci şi să consumi fructe şi legume ecologice lipsite de pesticide, de tot felul de stimulatori de creştere, coacere, păstrare cu efecte nocive asupra sănătăţii ori să consumi brânză produsă din aşchii din lemn sau preparate din carne, ce nu conţin carne. Deranjat probabil de  prezenţă şi mai ales  de frecvenţa deplasărilor în zonă, care îi limitează cu siguranţă posibilităţile de aprovizionare gratuită cu fructe şi legume, un răufăcător încearcă de mai multă vreme să-mi limitez deplasările. La începutul primăverii, a pătruns prin efracţie şi spargerea uşii din termopan în micuţa căsuţă (adăpost – n.n.) de acolo, a distrus tabloul electric  deşi imobilul nu e racordat la reţea, după care s-a apucat de zăbrălit. A furat tot ceea ce i-a stat în cale şi a considerat că e de valoare şi poate valorifica respectiv: unelte de grădinărit printre care o foarfecă telescopică pentru pomi fructiferi, o altă foarfecă obişnuită,  un ferestrău pentru pomi şi alte bunuri în valoare totală de 300 lei. Pagubele cauzate prin nesăbuinţa lui sunt duble faţă de cele provocate direct.  Încurajat probabil de "izbândă", în urmă cu trei săptămâni, a pătruns din nou prin efracţie pe proprietate, respectiv a  desfăcut o şină din fier  cornier sudată de stâlpul porţii din fier forjat de la intrare, ce servea ca suport pentru dispozitivul de închidere a porţii, a dislocat poarta de pe şină de rulare, a pătruns în grădină, provocând alte noi pagube. Anterior, mi s-au furat sau distrus imediat după plantare sau în primii ani vreo 30 pomi fructiferi. De fiecare dată am considerat că autorul şi-o fi dorit să aibă în grădină lui un pom din soiuri valoroase, nou  înfiinţate şi nu ştie cum să-l procure altfel, iar din acest considerent nu le-am  importanţă. Cel mai mult m-a supărat faptul că printre pomii sustraşi sau distruşi s-a numărat un cais de 5 ani, ce urma să intre pe rod, pe  care a încercat în vreo trei  sezoane să-l smulgă şi pe care în final n-a reuşit decât să-l rupă.  După atâtea isprăvi distructive credeam că va renunţa la activităţile sale infracţionale. Totuşi intuiţia  m-a determinat să dovedesc precauţie în continuare.

Aşa se face că, în 19 iunie a.c. , în timp ce lucram în grădină am  închis poarta din fier forjat de la grădină cu cheia şi am lăsat uşa metalică şi cea din termopan de la intrare de la căsuţă închise, pentru ca un eventual răufăcător să creadă că nu se află nimeni acolo. De altfel, numai un neisprăvit e în stare să acţioneze în  timp ce în preajmă erau la lucru numeroase persoane. În pofida  logicii şi bunului simţ, răufăcătorul a acţionat din nou. A pătruns în grădină prin  escaladarea gardului, a intrat în căsuţă de unde mi-a furat de pe masă banii de tren (15 -16 lei), după care a părăsit proprietatea tot prin escaladarea gardului şi a coborât prin grădini în sat. Momentul în care a părăsit  proprietatea a fost sesizat de doi amici, ce treceau chiar  în acel moment pe drum,  care m-au informat imediat de ispravă, ceea ce atestă că necinstea şi hoţia nu-i plac nici lui Dumnezeu. Ar fi benefică, necesară şi binemeritată intervenţia factorilor abilitaţi.