Neliniştile sufletului de actor

Cu ajutorul mamei, scriitoarea Dorina Manu, cei care-l iubesc pe actorul Dorin Zachei Ceoarec – “Bebe” - au posibilitatea să fie părtaşi la câteva din gândurile literare ale acestuia prin apariţia volumului “Neliniştile lui Zache” la Editura “George Coşbuc”, patronată de Dumitru Munteanu. Cartea, dedicată fratelui Emanuel Codruţ – “celălalt suflet al meu” – începe cu o scrisoare adresată de Dorina Manu, care-i cere iertare tânărului scriitor că i-a furat manuscrisul primei cărţi. Versuri din preaplinul sufletului de artist, gânduri aşezate pe hârtia scăldată de lacrimi şi mângâiată de talent sunt o continuă căutare “încă de dinainte de a fi”, o continuă regăsire. Scriitorul lasă astfel “urme frumoase, pline de înţeles… care exprimă ceea ce gândim, urme care dezbracă ispite de escapade”, scrisul fiind “modul nostru sincer de a ne descărca de toate chinurile interioare”. La un moment dat, în “Eu cu mine…” - “Bebe” se întreabă pentru ce scrie, pentru mamă, pentru fericirea şi bucuria altuia sau pentru el însuşi. Tot el dând răspunsul, printr-un joc de cuvinte, “nimic nu e nimic când acest nimic ţi se pare atât de nimic şi de mic”. Extinzând, putem spune că nimic nu e întâmplător şi că harul poate fi stăpânit. Cartea este un adevărat elogiu adus mamei, care este văzută ca “un univers, o casă, o grădină”, artistul fiind atât de mândru de ea încât inima îl părăseşte. “Siguranţa celui de mâine e neliniştea, frumosul, speranţa, zâmbetul, cerul, spune îndrăgostitul care are feed-back la întâmplările fericite ale vieţii, cunoscându-şi pe deplin sensibilitatea capricornului venit în lume în a treia zi de Crăciun: “Nu vreau să iubesc/ pentru că iubesc/ şi ştiu/ că nu mă voi opri/ niciodată”. Frânturile de gânduri sunt completate de frumuseţea gravurilor lui “Bebe” şi de prezenţa manuscriselor aşişderea, aşa cum au fost ele concepute în atelierul de creaţie în timpul vieţii de adolescent, dar şi în facultate şi mai apoi în culise între două reprezentaţii pe scenele ţării. Dorin Zachei Ceoarec face parte dintr-o familie de artişti, mama – Dorina Manu – fiind cunoscut şi apreciat scriitor şi om de presă, iar fratele – Codruţ Bistriţeanul – talentat muzician, care de curând şi-a deschis şi o casă de producţie. O familie în care masca vieţii este aceeaşi cu chipul frumos al oamenilor care ştiu să facă artă zi de zi.