Nespusa frumuseţe a curajului

S-ar puteaspune că este o virtute prin excelenţă bărbătească. Bărbaţii merg în războaie, fac muncile grele, îndură multe...În schimb, consoartele lor, au primit calificativul de „sexul slab” prin excelenţă, atribuit mai ales pentru potenţialitatea fizică.
Femeile ca fiinţe, componente a ceea ce numim omul complet au dat multă bătaie de cap filosofilor, oamenilor de ştiinţă, dar şi oamenilor de rând. Eminescu spunea în „Veneră şi Madonă”
„Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.”
Este –probabil cea mai frumoasă descriere a acestei creaţii, care este opera lui Dumnezeu, Cel Care „a văzut că nu este bine să fie omul singur”. Schopenhauer misoginul le numea „sexul nu ştiu pentru ce frmos”, iar Stephen Hawkings, celebrul astrofizician britanic, aflat acum la 70 de ani, deşi imobilizat în scaunul cu rotile, mărturiseşte că este preocupat de acest mare mister, zicând: „îmi este gândul numai la femei”.
Noi vrem să arătăm aici un lucru oarecum ciudat: că deşi femeile sunt mai slabe fizic decât bărbaţii, uneori manifestă o tărie superioară nouă: vezi famoasele femei-procuror din Italia sau femeile martire ale credinţei în HRISTOS.
La anul 302, când prigoana împăraţilor păgâni contra creştinilor era în plin, au fost arestaţi soldaţii Pasicrat, Iulius, Valentian şi Nicandru şi mulţi alţii. Fratele lui Pasicrate, pe nume Pappian nu a rezistat chinurilor şi a căzut de la credinţă şi în plus a fost pus să-l îndemne să renunţe şi fratele său Pasicrat. Acesta însă l-a certat cu asprime: „Să te depărtezi de la mine! Eu nu sunt frate cu tine! Am fost, dar nu mai sunt!”.
În schimbd, soţia lui Nicandru s-a apropiat de acesta şi îl încuraja: „Rezistă, dragul meu! Întăreşte-l , Doamne!” ;”Fericit eşti tu să suferi pentru Domnul HRISTOS, care şi El a răbdat pentru noi!”
Auzind-o, judecătorul i-a strigat:
„Nebună ce eşti! Zici astea ca să-ţi poţi luaalt bărbat! Vrei săte scapi de el!”
Omul judeca după mintea lui cea stricată.
„Nu caut eu alt bărbat –i-a răspuns brava femeie- căci sunt creştină. Porunceşte slugilor tale să mă omoare pe mine întâi, mai înainte de bărbatul meu, ca să ştii pentru ce îl încurajez!”
Înciudat, judecătorul a poruncit ca pe loc să le taie capetele tuturor. Şi nici prin minte nu-i trecea judelui că i-a trimis pe toţi la mare fericire, la cer, unde nu mai este durere şi lacrimă, unde HRISTOS şi cetele îngerilor primesc pe mucenici cu braţele deschise întru glorie, ca pe nişte eroi şi oaspeţi şi prieteni iubiţi ai Marelui Împărat.