Nicholas Kazan: Ruptura dintre Țara Mamă și Diaspora

Am fost martorii unor scene nemaivăzute în Europa. Coloane nesfârșite de români care vroiau să-și exercite dreptul la vot, în puținele centre organizate în vestul Europei, au focalizat atenția unui întreg continent; situație care a degenerat într-un scandal politic, ca și cum frizarea opiniei occidentalilor despre România nu ajunsese deja la cote obositoare; în consecință, presa internațională a răspuns cu critici dure la adresa statului român și a modului incompetent de organizare al MAE, cel răspunzător pentru haosul creat. Revelația a fost pe măsura ridicolului. Nu doar că organizarea votului a fost oribil de deficitară, datorită numărului micde secții de votare, a numerelor insuficiente de buletine de vot și, culmea, a penuriei de ștampile, dar ceea ce a ștampilat grotescul situației a fost crasa relațiedintre demografia românilor din diaspora raportat la numărul real al românilor cu drept de vot –Diaspora românilor!
S-a vorbit de cinci milioane de români stabiliți în străinătate, români cu drept de vot, dar cărora li s-au alocat, cât?, doar 600.000 de buletine, după cum comunica MAE inaintea alegerilor pe situl BEC?! De ce această parcimonie, când doar în Italia numărul de români declarați depășește 1,1 milioane? Faptul că la câteva săptămâni s-a ajuns la mai rău, la circul penibil din fața ambasadelor și a consulatelor din marile capitale și orașe europene, a marcat România drept corigentă la democrație! Este doar începutul unei profunde crize, și a unei analize, care urmează să prezinte o urâțenie șocantă. Scandalul a fost tratat cu dispreț de către guvernanți, care fie au asociat diaspora cu furturi electorale și traseism dintr-un trecut invocat facil, fie au făcut bășcălie de votanți, ca și cum statul la coadă și eșecul votantului ar fi ecusonul românului din diaspora, și nu exercitarea dreptului său constituțional, în condiții civilizate!
Au trecut câteva zile de la haos și dintr-odată guvernul a afișat o altă față: Da, suntem răspunzători de eșec, nu se va mai întâmpla, vom avea grijă ca toți românii să voteze pe 16 Noiembrie. Așa să fie? Toți cei cinci milioane, sau patru, sau, vă rugăm, domnilor guvernanți, aveți cât de cât o idee câți români trăiesc în afara țării? Instituțiile de stat ar trebui să fie în posesia celor mai exacte cifre ale românilor din diaspora, nu-i așa? Da, există un birou al românilor din diaspora, dar șeful acestuia, domnul Bogdan Stanoevici mai degrabă le furnizează românilor rețete de sarmale decât să țină cont de relația acestora cu Țara Mamă, în special în ajun de alegeri prezidențiale. Cît despre Titus Corlățean, ministrul afacerilor externe, doar fudulia acestuia se ridică mai sus de situația abjectă care domnește la “externe”, ale căror ambasade sunt populate cu ipochimeni cu apucături de pe vremea războiului rece; care nici nu deschid ușa, darăminte să ridice telefonul, sau, doamne sfinte, să-și asume răspunderea, mai ales când miile de votanți români iau cu asalt clădirea, ca să voteze, ce altceva?, și cânddoar polițiștii francezi și elicopterele britanice mai pot răspunde și calma tărăboiul…
Dacă până la Revoluție românii din diaspora erau tot așa de rari precum carnea pe masa săracului, poftiți să apară ca o festivitate anuală, așteptați cu evlavie, să-și spună părerea, să susțină neamul din afară, acum s-a ajuns la opus, la o situație inflaționară. S-au dus românii cu milioanele, și s-au pus pe căpătuială în Occident, ba mai vin acasă cu mașini bengoase și își mai trag și ditamai case de te sperii, spun unii, cei mai mulți români de-acasă... Toți deștepții se cară, se întorc cu bani, ambulează, se laudă, se dau mari… cam asta este imaginea Diasporei – în Țara Mamă. Dar asta nu a oprit Țara Mamă în a primi de la fiii și fiicele rătăcitoare peste 150 de miliarde de dolari, bani care au fost circulați în economie, și care, la un moment dat, și în virtutea inflației, căci țara era în UE, și deviza “ hai să fim și noi bogați!” se aplica cu zel ortodox, au ajuns și pe masa oportunismului politic, care a decis la un moment dat: hai, pensionați-vă, vă dăm bani! Și s-au dat pensii, multe și mari, nesustenabile, și mult înaintea vârstei de pensionare, încât România deține nefastul record mondial ca fiind singura țară cu peste 50% din pensionari sub vârsta de pensie și o cifră impresionantă a pensionarilor, curent la 5,67 milioane, aproape dublă față de cea a contribuabililor. Dar inflația și darul dat unui sector al electoratului a însemnat penurie în alte sectoare. Contribuabilii, la 3,1 milioane, nu au puterea de vot a celor pe care ei, contribuabilii, îi poartă, scuzată să-mi fie expresia – în cârcă! Nici copiii nu votează, deci ei trebuie să se mulțumească cu 3,5% din PIB alocați educației, jumătate din media europeană. Nici nounăscuții nu votează, deci mortalitatea infantilă, fiind 15 la mie, ne face campionii rușinii din UE.
Șirul pacostelor continuă, și iată că am ajuns și la cei care acum își cer dreptul la vot, fiii și fiicele rătăcitoare din Diaspora, care vor și ei să voteze, auzi, ce inconveniență! Cinci milioane de români, rătăciții neamului care, ce-i drept, au pompat 150 de miliarde de dolari în economia Țării Mame, dar cărora nu li s-au alocat decât 600.000 de buletine de vot, și nicidecum șansa să voteze prin poștă, sau electronic, deși acum plătim factura la gaz și electricitate, da – electronic, dar de votat electronic nu se poate. Acum haideți să ne întrebăm de ce ei nu pot vota, de ce sunt eliminați din ecuația democrației?
Răspunsul este complex, și crunt: pentru că românii din diaspora sunt nu doar batjocoriți de politicieni, dar și ostracizați, marginalizați, eliminați de cam toți românii, spre marea lor rușine! Da, acest crunt adevăr este o realitate tulburătoare, care ne va reduce condiția de neam: Țara Mamă pedepsește Diaspora!Talentul plecat, curajul de a se împlini în alte țări sunt taxate, când se ajunge la vot. OK, dorința de mai bine a celor care i-au calea pribegiei sunt folositoare Țării Mame, atunci când banii vin, dar nu atunci când Diaspora își cere drepturile, și vrea să ajute democrația, după cum vedem. Am aflat de la mulți care și-au sacrificat ani de muncă grea în Occident cum banii trimiși acasă au fost sau acaparați de familie, sau de prieteni, cum ei au fost păcălițiși, nu de puține ori, au fost literalmente furați. Iar cei care au avut neșansa de a veni să ‘ajute’ cu fapte, cu intenții pur altruiste, cu dedicație față de neam, cu experiență vastă, necesară dezvoltării țării, s-au trezit înjosiți și eliminați, dar nu înainte de a fi scuturați de bani, dacă se putea. Materialismul care a dat buzna în țară nu a fost însoțit de etică de muncă și moralitatea cuvenită.
Mai este un alt factor. Fenomenul caprei noastre, mioritice, care nu ne dă răgaz, și ne îmbie să-l terfelim pe celălalt, român, bineînțeles, pe cel vioi și harnic, pe cel talentat, pe cel care reușește în viață. Acesta a fost și este etosul românului, marca sa, care etos, vizează și pe cei cinci milioane de români, care muncesc pe rupte în Vest și învață cum se câștigă banul, care învață că democrația este răspundere civică, nu doar drept invocat facil, cu slogane, cu compromisuri… Așa s-a îndepărtat românul de român, așa s-au distanțat frații harnici de cei trândavi, așa s-a rupt Țara Mamă de Diasporă, vorbind la modul general.
Gândirea critică care trebuie să însoțească acest fenomen nu s-a prea urnit din loc, decum să se contureze. Intelectualii români, în buna lor parte sunt cam sterpi, ineficienți, șinu zăresc ținta, nu sunt interesați. Analiștii sociali obercăiesc. Ziariștii au început, dar sunt timizi și mai ales timorați de colosala provocare. Între timp, celor cinci milioane de români din diasporă li se servesc batjocuri, iar numărul de votanți este indicativ, acum puțin peste 160.000. Cât? Doar 3% din totalul lor?, când în Țara Mamă au votat 53%? Cum se poate așa ceva? Adică, Țara Mamă a primit cele 150 miliarde de dolari, datorită căror sume și-a inflat numărul de pensionari la 5,7 milioane, dar lor, fiilor și fiicelor Țării din Diaspora nu le permitem să voteze, decât la doar 160.000?, deși ei sunt cei ce muncesc din greu, deși ei sunt cei care au atins cote de competențe profesionale pe care noi din Țara Mamă nici nu le visăm, deși ei sunt cei care cunosc modul de organizare a societății civile, unde mulți participă activ, unde au învățat ceea ce este democrația, progresul social, ei fiind poate cei mai vrednici copii pe care România i-a avut vreodată, cu toate că ei trăiesc în afara granițelor țării?!, care ne fac neamul de mândrie, fără ca noi să-i înțelegm? Și noi îi răsplătim în cel mai rușinos mod: cu ostracizarea, sau marginalizarea, și cufurtul dreptului lor constituțional de vot?
Nu, aceasta nu este doar o problemă a politicienilor, este o problemă a întregii Românii: nu doar că țara suferă de infantilism politic,dar Țara Mamă și-a lepădat copiii vrednici, Țara Mamă s-a rupt de Diasporă, nu invers. Și va avea mult de suferit! Crunta realitate ar trebui să ne înspăimânte, să ne tragă clopotele conștiinței, să ne pună să trecem la fapte. Acum este timpul, des invocat, să ne deșteptăm – imnul cântat în fața ambasadei din Paris - și să ne hotărâm! Ce să facem?: să știm care ne sunt aliații și care ne sunt dușmanii, care este Abel și care Cain, care este frate bun și care rău, dar mai ales, să-i aducem pe toți românii la vot, căci doar așa se va alege bobul de pleavă, și doar prin votul tuturor vom hrăni democrația, și ne vom uni, spre binele tuturora!