Nicolae Avram: “ULTIMUL ÎNGER” SAU URCAREA ÎN SPIRALĂ CĂTRE ÎNALȚIMILE CERULUI

Imaginea îngerului este atât de uzitată  în literatură încât pare imposibil să o mai poți surprinde în structuri poetice inedite. Dar poetul Menuț Maximinian, chiar dacă nu se întreabă ca și Rilke: “Cine, dacă aș striga, m-ar auzi din cetele îngerilor?”, are curajul să ne prezinte într-un limbaj poetic de foarte bună calitate: “Ultimul înger” (Editura Neuma, 2023).           

După titlu, cartea de față m-a trimis cu gândul la cei șapte îngeri din Apocalipsă. Biblia nu precizează numărul total de îngeri, însă știm că potrivit tradiției, arhanghelul Mihail este considerat cel mai puternic mesager al divinității.

 Ceea ce mi se pare interesant, cel puțin pentru mine, ca și cititor, este că poetul Maximinian a reușit în “Ultimul înger” să deschidă un portal interior, spiritual, spre o  dimensiune poetică realmente fascinantă: “în zori de zi/în pași de rouă/Îngerul  se retrage /să nu îl vadă lumea plângând”, sau “îngerul poartă biserica în brațe de toate zilele”.

Heruvimii lui Maximinian au “chipul bunicii”,” beau ceai” , “culeg hârtii creponate”. Au “trupul de abur”.  Nu-i de mirare, deci, că aceste ființe spirituale  ale lui Dumnezeu nu vestesc nicidecum sfârșitul lumii, apocalipsa, așa cum m-aș fi așteptat, ci sunt făpturi cât se poate de blânde,  delicate, cât se poate de umane, pline de dragoste:

“ Seara își așază aripile la icoană lângă busuioc

Iar ziua străbate lumea

Ca un glob argintiu printre fulgii de zăpadă”

Aș îndrăzni să cred că poezia lui Menuț  Maximinian se apropie cu vrednicie de poezia religioasa a lui V. Voiculescu. Nu neapărat ca și meditație, transcendență, ci mai curând ca și liniștire lăuntrică. A gândurilor. Ar putea fi definită ca urcuș în spirală către înălțimile cerului, nu orișicui accesibil:

“ Livada are mirosul bunicii

Care deschide porțile de lemn vechi

Spre Înaltul Cerului”

Evanghelistul Luca spunea că îngerii nu pot muri, cu atât mai puțin, zic eu,  “Ultimul înger”’ a lui Menuț Maximinian:

“Ultimul înger

Coboară din liniștea

ce e totuna cu Cerul

Peste culmi împădurite

miros

de ierburi de mai

Vânt și ploi

Oameni și duhuri

pe pajiști

ca bisericile

Drumuri de nori

Spre Dumnezeu

Miros de tămâie

Și urme lăsate

pe cer în zbor

De aripi pierdute