Rodica Fercana, Pastila de buzunar, Editura Solon, Bistriţa, 2019

Rodica Fercana e deja o scriitoare cunscută în peisajul cultural năsăudean şi nu numai. Volumele anterioare[1] o recomandă şi-i relevă deopotrivă calităţi de prozatoare, memorialistă şi poetă. De această dată, dânsa vine în faţa cititorilor cu ceva diferit, o antologie de gânduri ("maxime", ar putea spune unii), în cadru cărora, în stihuri de haiku sau formulări de genul proverbelor, se destăinuie sau dă la iveală gânduri sau cugetări interesante.

            Despre geneza acestei antologii, autoarea vorbeşte încă dintru începutul lucrării, arătând că:

"Într-o noapte insomniacă de 4 nov. 2018 mi s-au învolburat niște gânduri scurte și în joacă le-am pus pe facebook ca „Pastila de dimineață”.

Imediat, am primit multe like-uri și comentarii, de aceea am continuat să postez Pastilă după Pastilă, după cumpăna nopții.

La sugestia unor colegi am selectat comentarii adecvate temei din Pastilă, pe urmă am trecut la Pastile de Primăvară." (p. 5).

            Titlul de pastilă este şi el unul cât se poate de inspirat. Metafore, poeme sau simple înlănţuiri dadaiste, dau la iveală sentimentele autoarei, constituindu-se în acelaşi timp în valoroase sinteze ce ar putea fi ulterior dezvoltate în pagini mai ample. Autoarea încearcă să definească uneori sentimente pe care le trăieşte sau şi le-ar dori prezente în viaţa dânsei. Iată un astfel de exemplu:

"Tandrețea,

ozon

pentru suflet!" (p. 28).

       Alteori, în mod enigmatic, vorbeşte în stihuri cu iz filosofic, de nuanţă de-a dreptul schopenhauriană, aşa cum o făcuse şi anterior în paginile unor poeme ce-i împodobesc antologiile şi plachetele:

"Promisiuni gravate

în inimă;

așteptări!" (p. 33).

       Nici introspecţiile nu se sustrag travaliului scriitoricesc al inspiratei autoare. Un mic haiku, ce pare mai degrabă o constatare desprinsă din perena înţelepciune populară, dă startul unui amplu dialog pe profilul de facebook al dânsei:

"Trăiesc învățând

niciodată

de ajuns!" (p. 47).

       Pleiada de gânduri este completată, cum era de aşteptat, şi de evenimentele cu caracter patriotic. Centenarul Marii Uniri o determină pe doamna Fercana să scrie un frumos şi amplu poem, apreciat de către cititorii ei virtuali, dedicat unităţii de neam şi modului în care înţelege dânsa acest aspect:

„Nu suntem nici ardeleni, nici munteni, nici moldoveni, nici bănățeni, nici basarabeni, nici bucovineni,

SUNTEM TOȚI ROMÂNI!

TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!”

Răsună prelung clopotele ciuntitei Românii

Peste întreg pământul Daciei!

Românie să-ți iei „țarina” înapoi!

Destul stat-au frații în dor de noi.

Aceleași sacre doruri ne frământă,

În aceeași limbă, jalea și bucuriile se cântă!

În horă să se prindă de mână:

BUCURIA,

PORTUL STRĂMOȘESC

și LIMBA ROMÂNĂ!" (p. 35).

       Alături de elementele evidenţiate, sunt de asemenea prezente multe altele, toate valoroase. De aceea, nu putem decât să salutăm apariţia unei astfel de lucrări, s-o felicităm pe autoare şi să-i dorim pană inspirată şi pe viitor!