Medalion liric, de Mărţişor: Elena M. Cîmpan

Anul trecut n-am avut primăvară
Cine a luat primăvara să o aducă înapoi
În locul ei a rămas o scorbură
Eu am luat o mască albă
Tu ai luat o mască neagră
Primăvara a dispărut din calendar
Ca un râu care seacă de tot
Și noi am sărit mai întâi
De pe malul iernii
Direct pe malul verii
Ca o turmă ce caută să se salveze
Apoi ne-am închis în forme de lut
De piatră, de lemn, numite case,
Unde aveam câte o primăvară de rezervă
Din tablouri, din cărți, din amintiri,
Nimeni nu mai vorbea de primăvară
Ca despre un anotimp,
Ci ca despre o prăpastie,
Viața s-a mutat din orizontal în vertical
Și ochii priveau mai mult în sus
Așteptând să cadă primăvară
Pentru prima dată, păsările n-au avut unde să vină,
Aici era un timp închis cu lacăt și fără cheie,
Ghioceii nu puteau fi culeși,
Pentru că în păduri și pe câmpuri
Nu ajungea picior de om
O cortină de final de spectacol acoperea
Dealurile colorate cu primii fluturi
Zăpezi topite de dor așteptau un semn
Anul trecut primăvara n-a existat
Așa că anul acesta va trebui să recuperăm
Și să trimitem primăvară și anului trecut
Să așezăm ciobul spart la locul lui în cub
Să modelăm brațe pentru Venus din Milo
În căutarea primăverii pierdute
Te vei apropia mai mult de mine
Eu, cu mască albă
Tu, cu mască neagră…