Medalion liric, de Mărţişor: Maria Olteanu

Primăvara

 

 

Primăvara

aerul are miros de poezie

un fluture îmi zboară prin creier

şi luna se cuibăreşte

în ochiul meu stâng

 

Rândunica e-ndrăgostită

şi leagă cerul cu lanţuri verzi

se-aude râsul

unei picături de ploaie.

 

             ***

 

Primăvara

stau de vorbă cu cerul

şi sparg în dinţi stele

apele se cuibăresc

în urmele paşilor

gândul aleargă

prin valea copilăriei.

.

Poezia

are miros de aripi albe

ca o fecioară

coboară din muntele nins.

 

            ***

 

E primăvară

şi am uitat de moarte.

 

Aleargă gândul

prin văi de paradis

 

Cu mâini uşoare

culeg rodul cuvintelor.

 

Adorm în iarba

icoanelor din vis.

 

       ***

 

Aripa primăverii

îndepărtează moartea

deschide uşa poeziei.

 

Aduce linişte

în respiraţia florii

şi cerul în izvorul disperat.

 

 

       ***

 

Tălpile primăverii

în invazia ierbii

şi păsările ce-şi fac cuib

sub streşina lunii.

 

Poezia se apropie

Îi simt respiraţia

aproape de tâmplă

ea vine odată cu sevele

din inelele copacilor

odată cu fluturii albi.

 

Îmi aduce cuvintele

în grădinile gândului.

 

      ***  

Primăvara privesc cerul

prin fereasta unui poem.

 

Din suflet alung întunericul

îmbrac haina culorilor

şi ocrotesc cu palmle un vis.

 

Dau drumul poeziei

să se plimbe pe bulvarde

să caute libertatea

în ochii hulubului alb.

 

             ***

 

Primăvara

îmi aduce frunze şi fluturi

şi-un înger cu care-mi beau cafeaua.

 

Locuim în aceiaşi odaie

şi-n zori aruncăm peste case şi străzi

stoluri de porumbei

plutim într-o lungă şi caldă visrae.

 

Seara peste turnuri aprindem luna

şi mângâiem visul copilului

 

O adiere verde

se furişază în gânduti

când scriu.