Liric-Iulia Paţiu

                                                                           suspin albastru

e de mult mâine 
și azi nu se trezește de-antregul 
luna e răsărită jumătate 
iar soarele jumătate învârte pământul 

stele de jumătate sar de pe cer în barcă 
și noaptea cuibărește jumătate ferestre 
partea cealaltă împinge o mână afară 
să numere jumătate silabe terestre 

se desfac jumătăți una câte una 
lipite și încheagă între noi 
jumătate registre care jumătate adună 
cum curg albastru ochii prin noi

de mucenici despre babe

babele lui martie luând seama la vremuri 
și cum se denumesc azi clasele 
în iarnă l-au citit pe Kant 
și tare mândre când jos și-au dat cojoacele 
legile morale au căutat 
trăgând cu ochiul deasupra 
la cerul înstelat 
apoi pe gâtul bustului să ia culoare 
penelul bine au înmuiat 

odată operația stabilită 
schimbarea în nouă tente au început 
croșetând în turnirul sălbatec al tranziției 
să priceapă ce-au obținut 

roșul nu mai trebuie repetat 
doar purpuriul e mai rar 
iar galbenul, în excepție pe anumite părți, 
e măsluit cu var 
ei, se vede că au învățat 
și albastrul, albastrul de-ar fi infinit pe variații 
de mai multe ori să dispună 
în fiecare lună principii în măsură

de ce scrisul devine gust...

ochii sorb visul amintirii de fistic și cătină, 
vinul răcorii de verdeață, ceaiul amnezic de sulfină, 
pulberea de gheață 
pe limba caldă, fierbinte se poate scrie din albeață, 
se poate scrie de miros semnificații, senzații, 
intenții pe pereții de sticlă, din gânduri negândite secreții, 
cum faci amor cu ideea roșind intercuvinte de evanghelii, 
cum declini pe imaginații abstracte iluminate 
refractând nevoi de sens cu o nouă sensibilitate 

cu intuiție poetică 
cuvântul meu arată lumea dezlănțuită în mine explodând un dat, 
ordinea în conținutul încercat 
și legi pe care mintea le pătrunde în fața sa târzie 
să cearnă eșecul din poezie 

cuvântul meu are două nuclee 
cu atracții diferite în inegalitatea de clipe 
atomii se învârt, se învârt atingând 
în coajă focul, să lecuiască trufia, să macine tăria, 
golul plin de înrudiri pe direcția dintre spații, contopiri și-ademeniri 
și iar se învârt, se învârt să elibereze comuniunea, 
un întreg să exprime ceea ce fără alfabet nu pot spune 

cuvântul meu, tăcere prinsă în ecou de izmă verde, 
în pragul cugetului de cicoare arzătoare, 
la malul buzelor, stăruie în alb să aștearnă giulgiul 
când în inima topită un țărm articulat și-un țărm nearticulat 
picură stropi din rațiunea meditației cu argilă în pustie 
un ritm celest șlefuiește cântul pierdut de făină 
și deslușește ce nu se aude printre baraje de prune și smochine 

cu intuiție poetică ochiul prieten 
printre simboluri fără hotar mă petrece 
la fereastra conștientului cu orz și miere să transforme sunete 
să vorbesc necunoscutului din cunoscut 
sensibil vizibil în orizontul misterului 

cu intuiție poetică 
lângă pagina pe care scriu 
e pagina pe care nu scriu 
(prezență în absență, poezia e o cale 
o altfel de dragoste...)

rogvaiv despre alb

în zorii primăverii materni 
călugări albi cu candele albe 
sub albe flăcări se roagă 
pentru copiii-nuferi albi 

din nemărginitul alb, din mitul bisericii 
cu timpul magnetic sorb parfumul alb 
stârnind tălpi de șarpe 
frumuseți metalice în șoapte 

pe limbă setea încinge să cadă 
în trupul meu alb de femeie 
în interiorul care răscolit de ruga implorată 
adastă din neguri strălucitoare ape 

în castelul de apă cu turnul în flori și pietre prețioase 
fluturul alb sloboade ochii, sloboade aripi 
în alb să respir goliciunea, uscăciunea 
și cântă pe buzele lui sărutul rugăciunii mele albe

primăvară, primăvară peste cap

pe urmă aud 
cum ajungi să-mi arăți întâi 
modalități de mișcare 
să mă cunoști 
și-mi compui respirația 
cu sângele alb 

din carne albă 
asamblezi piese privind 
cum nu aprind 
dar desenez lumini 
cu gurile înspre aer 

tu, te grăbești spre întrerupător 
să iei mâna din pridvor 
și familiar 
diluezi degete peste frumusețea îngerilor 
pierzi atingeri în pântec de luptă 
și termini pași care nu există 

să mergi alături de mine 
cu o singură legătură 
stârnești noi populații pe hartă 
din jos de sfera disociată 
cu Ardealul plămadă de primăvară 
completezi noutăți pe puncte 
așternute 
din puterea bobului de grâu 
sub zăpadă