Vremea mâțișorilor

Salca de la râul morii
Legănatu-și-a veșmântul;
Peste mâțișorii galbeni
A trecut alene vântul,

Mângâindu-i cu un cântec
Monoton - sfâșietor,
Apoi cu un vechi descântec
Învățat de prin popor:

În durere, Sfânta Maică
Vru la Fiu ca să ajungă,
Râul era greu să-l treacă -
Plan făcu, Măicuța,-n rugă.

Salcia și-a legănat
Ramurile înflorite
Și-ntr-un fel s-a înnodat,
Pentru trupul Maicii Sfinte.

Ca-ntr-un leagăn a trecut,
Peste apa-nvolburată
Și-a ajuns, cum n-a crezut,
La troița blestemată.

De atunci, de leac e salca,
Dacă-i pusă la icoane;
Să nu ocoliți țiganca -
Vinde flori că-i este foame.