8 ianuarie 2023 – se împlinesc, iată, 150 de ani de la nașterea ilustrului om de stat şi patriot, Iuliu Maniu.

 

          Cred că generaţia mea şi cele dinainte l-au ştiut, cu siguranţă! Pentru tinerii din zilele noastre viaţa acestui om ar trebui să însemne un adevărat imbold în căutarea unui drum, a unei căi de urmat din punct de vedere spiritual, social, politic.

 

          Acest om a dăruit, cu multă bunăvoinţă, oricui era dispus să primească pilda, unui adevărat sens al vieţii, prin iubire, creativitate, imaginaţie şi chiar prin suferinţă.

 

          Livia Titieni Boilă scria: „A trăit dragostea de neam nu numai ca o datorie, dar şi ca o adevărată vocaţie şi a dovedit prin însăşi fiinţa sa o totală disponibilitate la jertfă, în interesul. comunităţii în care s-a născut!”.

 

          Iuliu Maniu a fost un om ireductibil în convingerile şi ţintele sale.

 

          Marele Sfat Naţional, format de către Adunarea de Unire, l-a ales preşedinte al Consiliului Dirigent -  guvern provizoriu al Ardealului, apoi, după moartea lui Gheorghe Pop de Băseşti, preşedinte al Partidului Naţional.

 

          Într-o discuţie cu avocatul şi scriitorul Ionel Pop spunea: „Soarta mea a hotărât să mor în ogorul neamului! O fac ca pe o datorie sfântă! Până la sfârşit!” A fost o viziune profetică!

 

          Darnic şi înţelegător pentru nevoile altora, era întotdeauna foarte îngrijit îmbrăcat, nu luxos, însă în haine bine croite, în bună stare, până a fost trimis în temniţă când - ruşine fără sfârşit - a fost îmbrăcat în hainele vărgate ale criminalilor,  în care apoi a şi murit!

 

          În anul 1944, la Sibiu,  Iuliu Maniu se adresa unei adunări a tinerilor, astfel: „Generaţia noastră a luptat şi Dumnezeu ne-a ajutat să înfăptuim Unirea cea Mare într-un stat naţional propriu. Dar să ştiţi că viitorul aparţine unor uniuni mai largi, unor comunităţi şi state. Voi tinerii aveţi obligaţia să luptaţi, ca în momentul în care, în mod fatal se va integra într-o comunitate mai mare, să nu fim mai înapoiaţi decât vecinii noştri pe plan politic, cultural, civilizator, spiritual. În caz contrar, din nou vom fi sub altă formă, iobagii altora!”

 

          A refuzat să plece în străinătate, la propunerea americanilor, preferând închisoarea sau gloanţele comuniştilor!

 

          A sfârşit în închisoarea din Sighetul Marmaţiei în noaptea zilei de 5 februarie 1953, condamnat de un tribunal militar român (cu sovieticii în spate) pentru „trădare de ţară!!!”, într-o groapă comună, aruncat fără sicriu, undeva pe malul Izei.

 

          El, creştinul convins, adânc credincios, fără o cruce la cap! După o viaţă încredinţată neamului românesc!

 

          Din această scurtă evocare a unei personalităţi aparte a politicii româneşti poate s-ar putea învăţa câte ceva...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fragment din „Amintiri despre Iuliu Maniu”, de Ionel Pop, Zaharia Boilă şi Matei Boilă  

 

Dr. Marius Nicolae Pop