Ștefania Oproescu: Resturi

Caut să-mi amintesc

clipa în care m-am alcătuit gând

din imagini fracturate,

asemenea pieselor de puzzle

amestecate în spațiul golit de timp.

Cu ochii închiși recunosc

forme proaspete, culori, mirosuri…

Lipsește pagina de model.

Teama-mi e că n -am să descopăr

forma întregului în care-am locuit

după ce am evadat din întuneric

în lumina ce s-a  arătat nestatornică.

Cioburi de oglinzi care nu recunosc

decât resturi.