Dan Coman: Bistrița. Prietenia de pe Grigore Bălan
Mar, 12/03/2024 - 12:32
Dan Coman
1. bucătăria lui Partene
Pîine prăjită și ceai la începutul iernii, nu departe de Class,
într-o bucătărie de la ultimul etaj, unde
ne-am adunat să sărbătorim.
O dimineață friguroasă. Un exces de siguranță
venit brusc, de nicăieri, înflăcărîndu-ne.
(fluturele a trecut în viteză spre centru
împrăștiind aerul rece, rotindu-l pînă aici –
vîrtejuri ușoare mișcînd în cîteva rînduri perdeaua –
n-am băgat în seamă graba lui.)
Protejați de căldura bucătăriei am început să vorbim.
Bucătăria lui Partene, noul său apartament cu vedere spre Ocolul Silvic,
viețile noastre așezate în ordine.
Echilibrul la care-am ajuns cu toții după 40. Cărți,
liniște sufletească, dinți noi strălucind nu departe de jar.
Iepurele de Kaufland – pregătit deja în cuptor pentru prînz
(în plus siesta, prăjiturile de la cofetăria Cristina,
plimbarea de seară pe pietonal).
Și dacă-n dimineața aia fumam ca nebunii, o făceam nu din plăcere,
cît dintr-o poftă de care aproape uitasem, gesturi vechi
pe care continuam să le asociem cu pofta de viață.
Sărbătoream. Savuram excesul,
căci exces era să te cheme Florin Partene acasă la el, la cafea,
un adevărat exces să ne întîlnim toți patru, din nou (frăția
penelului, a scris mai demult cineva în Răsunetul,
prietenia noastră veche de secole).
Bucătăria lui Partene. Cafea la ibric, siguranță, amintirea unei mașini
care ne-a fost atît de fidelă (la mijlocul vieții
astfel de lucruri contau prin Bistritz).
O vreme am ascultat rock fm, am ronțăit în tăcere covrigeii cu sare.
Apoi ne-am amintit de unii deja morți, de adolescență,
de poemele Rodicăi Barna.
Apoi a început să ningă.
Cînd ne-am ridicat să plecăm l-am văzut:
prins pe trei sferturi sub zăpadă
fluture-labrador se zbătea să scape de noi.
2. Class
Frăția Penelului, a scris cineva mai demult în ziarul local
și noi ne-am prăpădit de rîs prin întunericul din Class, lîngă Femeia Dezbrăcată,
la capătul grecesc al tutunului.
Toți patru, din nou și Ana Dragu învelită în pături (mi-e atît de frig,
mereu mi-e foarte frig cînd trebuie să ies din casă, să mișc),
cu spatele lipit de perete,
aplecîndu-se întruna și lovind
cafeaua cu gura de parc-ar izbi peste gură un copil neatent.
Jumătate de corp aici, printre noi,
jumătate înfipt în telefon pentru cauze sociale,
înțepenită acolo ca o găină între scîndurile unui gard.
Lumina ecranului e singura lumină adevărată,
cîmpul de luptă unde trebuie să mă urmați
dacă sînteți cu adevărat prietenii mei.
Învelită în pătură, călare pe țigara electronică,
cu o sirenă de ambulanță în loc de cap.
Din cînd în cînd se ridică, scoate piciorul
și lovește scurt aerul cald adunat în jurul ei,
împingîndu-l ca pe un cîine afară de sub masă.
(acolo unde nu e destul internet
dragostea devine obsesie).
Toți patru, din nou și fiecare lungindu-și cît mai departe umbra prin frig,
echilibrînd excesul de greutate al corpului
ca pe un rucsăcel colorat,
săltat tot la cîteva minute pe umăr (dar poezia?
cărți excelente, RRC, tv, ICR,
lecturi în locuri la care nici n-am visat. și atunci?
atunci înseamnă că nu ne-a mai rămas nici o speranță).
Burta lui Florin Partene e mai rotundă în trening,
aproape firească în lumina de iarnă, parcă prinsă cu spumă
de jur împrejurul cafenelei
(dar ce mare dezavantaj tunsoarea scurtă și guba de fîș).
Mîna prin barbă, tăcerea fără sfîrșit, grija ardelenească
de a îndrepta fiecare bucățică de fum ieșită dezordonat din plămîni –
conducînd frigul cu un băț de chibrit
de la masă sub masă și înapoi în paharul cu bere, la adăpost.
din cînd în cînd, pe furiș, se uită spre noi
și bucuria îi urcă repede de pe spate spre ceafă –
și el încercînd să o prindă cu o singură palmă,
pe ascuns, ca pe o furnică,
turtind-o însă de fiecare dată
cu gesturi aspre, de ţăran înverşunat.
Toți patru, din nou, sub Femeia Dezbrăcată, la mijlocul britanic al tutunului.
Singurătatea la care-am ajuns după 40, jucărioara
pe care tot încercăm s-o ascundem sub haină.
Cîteva bîrfe despre douămiiști, lista pentru festivalul de poezie din iulie,
oboseala strălucind tot mai aproape de jar.
Și Marin Mălaicu Hondrari, din senin:
am așteptat ani de zile să treacă lumina, să se ducă de tot.
(acum a rămas doar barmanița grăsuță,
corpurile noastre lungite ca un gard de scînduri
de jur împrejurul ei).
(spatele arcuit? spatele arcuit.
barmaniță grăsuță odihnindu-se la fereastră? perniță albă cu dantelă
pentru barmanița odihnindu-se la fereastră.
dacă zîmbește, zîmbesc.
cînd rochia ei neagră de porțelan pocnește în vînt,
vocea mea neagră de porțelan
o imită.)
O dimineață friguroasă-n Bistritz. Un exces de siguranță
venit brusc, de nicăieri.
Insecta de la Inspectoratul Silvic a clocit
pentru a șasea oară merele din fibră de sticlă înșirate de-a lungul orașului.
Și noi, toți patru, prăpădindu-ne de rîs
(dar poezia?)
(să n-o luăm de la capăt)
(am știut dintotdeauna că nu așa vom scăpa).
Din volumul, în pregătire, Poveștile Bistriței, Editura Charmides, proiect editorial realizat sub egida Primăriei municipiului Bistriţa
Citiţi şi:
- Prima școală
- Oana-Dinuța Cloșcă, elev la Excelenţă: I am extremely thrilled to write about my experiences as a student enrolled in the English courses held at the “Bistrița-Năsăud Centre of Excellence!
- Un medicament gratuit cu efect garantat: rîsul
- Inaugurarea Clubului de artă fotografică al studenţilor UBB
- Patricia Huciu și Alexandra Timaru, de la Grupa de excelență Limba engleză Beclean, premii și experiențe
Ultimele stiri
Joi, 14:47
Poveștile Bistriței continuă Joi, 14:39
Radu-Ilarion Munteanu: Lirism cuceritor Joi, 14:31
Poezii de Alexandra Vrînceanu Joi, 14:27
Poezii de dragoste și ură Joi, 14:24
Romanul unei zile mari Joi, 14:23
Liceeni din România și Republica Moldova inspirați de reportajele scriitorului Romulus Rusan Joi, 14:21
Corespondența lui Ion D. Sîrbu 
Cultura
Volumul „Povestile Bistriței”, publicat recent (finalul anului 2024)la editura Charmides din...
Comentarii
Vizitator -
Motto:
“Lumea este scandalizată de îmbogățirea așa de repede a câtorva din cei ce au mai multă...
prof. V -
In vreme ce drogurile și violența școlară făceau ravagii în lume, hulitul comunism a reușit să le...
Saly -
Dacă Constituția spune clar că hotărârile Curte Constituționale sunt „definitive și obligatorii”,...
Saly -
Pentru ce, dle. Prof. democrațiile sunt cuibul de clocire a dictaturilor? Fiindcă nu există forță...
Dorel de Bistrita -
Poi exact asta demistreaza faptul ca este imperios necesara impartirea tzarii pe zone de influienta...
Aniversări
În zi aniversară, îi dorim multă sănătate, bucurii şi putere de muncă, domnului CRISTIAN NICULAE, directorul executiv al Asociației de Dezvoltare...
Cu ocazia zilei de naştere, adresăm calde urări de bine și multă sănătate, bucurii şi împliniri, doamnei profesor DOINA MARILENA BOGDAN, director...
La ceas aniversar, gândurile noastre bune se îndreaptă către domnul profesor GEORGE OVIDIU IGNAT, directorul Şcolii Gimnaziale Mărişelu. Bunul...
In Memoriam
Se împlinesc, astăzi, 87 de ani de la venirea pe lume a celei care a fost Irina Lupşan soţie, mamă, bunică, străbunică, colegă de muncă, prietenă...
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Adaugă comentariu nou