Părintele Alin Cîndea: O chemare la autenticitate și iubire

Și în acest an, Mântuitorul nostru Isus Cristos ne cheamă să îmbrățișăm postul, rugăciunea și iertarea cu discreție și sinceritate neprefăcută, pentru a întra într-o comuniune autentică cu Tatăl nostru. Dar ce înseamnă cu adevărat să postim? Ce rost are să renunțăm la ceva, dacă nu ne transformă inimile?

Astăzi, într-o lume a aparențelor și a validării instantanee, cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Matei sunt mai actuale ca niciodată: „Tu însă, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, care este în ascuns” (Matei 6,17-18). Nu cantitatea renunțărilor contează, ci felul în care acestea ne modelează sufletul.

Sfântul Augustin ne provoacă să ne întrebăm: postim doar de la hrană sau și de la mândrie, invidie, nepăsare? El ne amintește că adevăratul post este acela care ne deschide spre Dumnezeu și spre aproapele: „Postește în așa fel încât să-L vezi pe Dumnezeu în rugăciune, să-L iubești în aproapele tău și să-ți corectezi greșelile.” Postul devine astfel o alegere conștientă de a ne elibera de ceea ce ne leagă de lucrurile trecătoare și de a ne hrăni cu ceea ce durează veșnic: iubirea lui Dumnezeu.

Papa Francisc spune că postul autentic nu este doar despre noi, ci despre felul în care devenim mai buni față de ceilalți: „Postul are sens dacă ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu și de frații noștri, dacă ne ajută să ne comportăm ca bunul samaritean, care se apleacă asupra fratelui aflat în dificultate.” În acest timp al renunțării, nu doar că ne abținem de la anumite lucruri, ci ne străduim să oferim mai mult – mai multă iubire, mai multă atenție, mai multă compasiune.

Ce folos are postul dacă sufletul ne este împovărat de resentimente? Isus ne arată calea clară: „Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta vouă” (Matei 6,14). Fără iertare, suntem prizonieri ai propriei dureri. Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea că „iertarea este cheia păcii inimii și a păcii sociale”. Când alegem să iertăm, nu justificăm răul, ci ne eliberăm din lanțurile lui. Iertarea nu schimbă trecutul, dar ne transformă viitorul.

Așadar, să iertăm, să nu ne rugăm doar cu buzele, ci cu inima. Să nu postim doar cu trupul, ci și cu sufletul. În această perioadă, să ne întrebăm: Ce anume mă împiedică să fiu mai aproape de Dumnezeu? Pot să renunț la egoism și să fiu mai generos? Există cineva pe care trebuie să-l iert din toată inima?

Dacă vom încerca să răspundem acestor întrebări, vom descoperi că postul nu este o corvoadă, ci o invitație la libertate. Iertarea nu este o slăbiciune, ci cea mai mare dovadă de putere. Iar rugăciunea sinceră este locul unde ne regăsim cu adevărat.

Să trăim acest timp cu inimă deschisă, lăsându-L pe Dumnezeu să ne modeleze sufletele, ca să ajungem să avem parte de o bucurie adevărată la Sfintele Paști, purificați de orice povară.
.