Părintele Vasile Beni: Cea mai mare tragedie nu este demonizarea, ci respingerea lui Hristos

      Un tânăr voia să ajungă la lumină, dar în calea lui era un zid gros, înalt și întunecat. Încerca în fiecare zi să-l urce, să-l sape, să-l dărâme – dar de fiecare dată cădea înapoi ……..Uneori ne zbatem ani de zile cu zidurile vieții: păcate, traume, eșecuri, depresie, ispite. …Dar uităm că soluția nu e să urcăm zidul, ci să ne smerim și să-L chemăm pe Hristos, care este Ușa…..

               Dragii și bunii noștri credincioși!

       Astăzi ne stă înainte o Evanghelie care, dacă o citim cu inimile deschise, ne tulbură. Vedem o scenă dramatică: doi oameni stăpâniți de demoni, în întuneric și suferință, sunt eliberați de Domnul. În locul groazei și al fricii, se așterne lumina și liniștea. Minunea este mare, dar reacția celor din cetate ne lasă fără cuvinte: „Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor”. Oare cum este cu putință așa ceva? Cum de oamenii nu s-au bucurat că cei doi au fost vindecați? Cum de L-au alungat pe Cel ce adusese eliberarea?

1. Hristos vine acolo unde nimeni nu mai vine. Domnul nu se teme de cei demonizați. El nu se ferește de locuri părăsite sau de oameni respinși. Merge cu iubire acolo unde suferința e atât de adâncă încât nimeni nu mai are curajul să se apropie. În acești doi oameni locuia iadul, dar Hristos a venit să aducă raiul. Hristos vine tocmai acolo unde nu mai e nicio speranță. El nu se teme de întunericul nostru – dar întrebarea e: noi Îl primim?

 2. Cei din cetate au iubit mai mult porcii decât pe oameni. Ce a pierdut cetatea? O turmă de porci. Ce a câștigat? Doi oameni vindecați, două suflete eliberate. Și totuși, oamenii aleg să-L alunge pe Hristos. Pentru că Hristos le-a tulburat confortul. Le-a arătat că un om valorează mai mult decât o mie de porci – dar lor nu le-a plăcut această lecție.

3. Hristos nu rămâne cu forța – dar plecarea Lui lasă un gol. Observăm că Domnul nu se ceartă cu oamenii. Nu-i pedepsește, nu-I forțează. Doar Se întoarce în corabie și pleacă. A plecat și nu se mai spune că S-a întors acolo vreodată. Și totuși,  Evanghelia nu se termină aici. Într-un alt loc, ni se spune că unul dintre cei vindecați L-a rugat pe Hristos să-L urmeze, iar Domnul i-a spus: „Du-te și spune tuturor cât bine ți-a făcut Dumnezeu”.  Acel om a devenit misionar, martor al iubirii lui Hristos.

     Evanghelia de azi ne spune un adevăr tulburător: poți fi perfect sănătos la trup, cu bani, cu casă, cu respect, dar să fii mai pierdut decât un demonizat. Pentru că ai avut în fața ta pe Dumnezeu și L-ai dat afară.

Pilda Zidului Neînfrânt. Un tânăr voia să ajungă la lumină, dar în calea lui era un zid gros, înalt și întunecat. Încerca în fiecare zi să-l urce, să-l sape, să-l dărâme – dar de fiecare dată cădea înapoi. După ani de eșec, s-a așezat resemnat la poalele zidului. Într-o zi, a trecut un bătrân și i-a zis:   

      – De ce nu intri prin ușa zidului?                                                              

  – Ce ușă?! Eu nu am văzut niciuna! – a răspuns tânărul.                          

– Ai privit tot timpul în sus. Dar ușa e jos, exact în locul în care ai stat plângând. Tânărul s-a uitat și, într-adevăr, acolo era o ușă mică, discretă. A deschis-o și a pășit într-o lumină pe care n-o mai văzuse niciodată.  

Tâlcul pildei: Uneori ne zbatem ani de zile cu zidurile vieții: păcate, traume, eșecuri, depresie, ispite. Ne luptăm singuri și nu reușim. Dar uităm că soluția nu e să urcăm zidul, ci să ne smerim și să-L chemăm pe Hristos, care este Ușa. El deschide acolo unde noi vedem doar blocaj.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni