Pr. Vasile Beni: Vindecarea vine atunci când ne întâlnim cu Cel care este doctor și al sufletului și al trupului

    Textul Evangheliei la Duminica a şaptea după Rusalii: ,,În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se țineau după El, strigând și zicând: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii și Iisus i-a întrebat: Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credința voastră fie vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe. Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. Și, plecând ei, iată, au adus la El un om mut, având demon. Și, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor” (Matei, 9,27-35).

                                Dragii și bunii noștri credincioși!

         Evanghelia acestei duminici ne pune în fața unei întrebări directe, a lui Hristos: „Credeți că pot face Eu aceasta?” Nu este doar o întrebare adresată celor doi orbi, ci o întrebare care străbate veacurile și vine la fiecare dintre noi: Crezi tu că Dumnezeu te poate vindeca? Crezi că El poate lumina orbirea inimii tale, tăcerea sufletului tău, rănile tale cele nevindecate? Această Evanghelie nu este doar despre o minune din trecut. Este despre miracolul credinței care dă viață, și despre un Dumnezeu care vine acolo unde este chemat cu inimă zdrobită.

       Vindecarea orbilor – imaginea sufletului care caută lumina. Orbii din Evanghelie nu L-au văzut cu ochii, dar L-au văzut cu inima. Ei strigau: „Miluiește-ne, Fiule al lui David!” Ei nu cereau avere, nu cereau putere, ci milă pentru durerea lor, milă pentru întunericul în care trăiau.
Și Hristos îi întreabă: „Credeți că pot face Eu aceasta?” Iar ei răspund simplu și profund: „Da, Doamne!” Și în clipa aceea, ochii lor se deschid.

       Vindecarea mutului – puterea de a vorbi din nou cu Dumnezeu. Apoi, ni se spune că i-au adus un om mut, posedat de diavol. Și după ce l-a vindecat, acesta a început să vorbească.

          Pilda celor două uși. Un om se ruga mereu pentru vindecarea fiului său bolnav. Se ruga cu lacrimi, dar nu vedea niciun rezultat. Într-o noapte, i s-a arătat în vis un înger și i-a spus:                                                                          – Domnul ți-a ascultat rugăciunea, dar tu bați mereu la ușa greșită.                – Cum așa? – a întrebat omul.                                                              – Tu ceri doar vindecare trupească, dar fiul tău are sufletul rănit. Dumnezeu vrea să-l vindece mai întâi pe dinăuntru. Când vei bate la ușa credinței, se va deschide și cea a sănătății.                                             Dimineața, omul a înțeles. Nu s-a mai rugat doar pentru sănătate, ci a început să-și ducă fiul la biserică, să-l învețe rugăciunea, să-i citească din Evanghelie. Și, încet-încet, fiul s-a schimbat. Și, cu vremea, s-a însănătoșit.

Uneori, Dumnezeu nu ne dă ceea ce cerem pentru că vrea să ne dea ceva mai bun – mântuirea sufletului. Credința aduce vindecare deplină – nu doar trupească, ci și duhovnicească.

 Mesajele principale ale acestei Evanghelii:                                                                 - Credința personală este cheia vindecării. Hristos nu întreabă Vreți să vă vindec?, ci: „Credeți că pot face aceasta?”
      -Hristos este Lumina care deschide ochii sufletului. Orbirea celor doi nu era doar trupească, ci simboliza orbirea duhovnicească.
Prin vindecarea lor, Hristos ne arată că poate deschide ochii inimii, ca să-L vedem pe Dumnezeu.                                                                                                       - Vindecarea mutului – simbol al rugăciunii redobândite. După vindecarea orbilor, Hristos vindecă un mut posedat, care nu putea vorbi din cauza duhului rău. Păcatul ne „leagă limba” – nu mai știm să ne rugăm, să ne spovedim, să-I vorbim lui Dumnezeu. Dar când Hristos intră în viața noastră, ne dezleagă limba inimii.

Hristos Se milostivește și merge prin toate cetățile: „Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând, propovăduind și vindecând” . Domnul nu așteaptă ca oamenii să vină la El. El vine în mijlocul durerii omenești, cu mila și harul Lui. Amin!

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni