Prof. Augustin Rus: Amintiri... speranțe

   În vechiul regim, înlăturat în decembrie 1989 printr-o mișcare populară, căreia unii îi spun  „revoluție”, se organizau în 24 ianuarie, ceva manifestări dedicate Unirii Principatelor Moldovei și Munteniei, dar se trecea repede, mai ales în ultimii ani ai acestui regim, la marcarea zilei de 26 ianuarie, deoarece la această dată, în anul 1918, se năștea la Scornicești, jud. Olt, într-o familie modestă, cu mulți copii, Nicolae  Ceaușescu, cel care ajungând,  printr-un concurs favorabil de împrejurări, la conducerea partidului unic și a statului, a influențat situația României, a multor români și minorități naționale.

   Perioada cuprinsă între anii 1965 și 1989 este mai puțin analizată de istorici după principiul „fără ură și părtinire”, deoarece principalele documente nu sunt încă accesibile, iar analiza ar putea cuprinde și ceva sentimental, fapt ce ar fi înlăturat atunci când participanții la evenimente, ar fi trecuți,  „dincolo, în veșnicie”. Ori, după spusele marelui istoric Nicolae  Iorga:  „Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat”.

   Dar, până să se afle ce s-a întâmplat mai detailat în vechiul regim, parcă îți vine să te încrezi în spusele unora cu spirit critic și umor, ce afirmau   ...   „Dormi tovarășe în pace / Că la noi sunt vremuri bune, / Nu se spune ce se face, / Nu se face ce se spune !”   ...   „În comunism eram o zdreanță / Pierdusem dreptul la speranță, / Cu libertatea alta-i treaba, / Sperăm mereu, dar tot degeaba !”   ...   „Sperăm și-acuma că puterea / Va face, dar, încet, încet / Să curgă laptele și mierea ,   ... Și  ...    pentru cei cu diabet? ”.

                     Prof.  Rus  Augustin