Preot prof. Nicolae Feier: Rugăciune pentru întărire în virtuţi şi dobândirea echilibrului şi a liniştii vieţii

Doamne, Dă-mi minte limpede şi cugetare curată şi smerită şi ajută-mă să Te rog împreună cu psalmistul, cel invocat de Sfântul Grigore Dialogul în ,,Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite”: 

,,Doamne, strigat-am către Tine: Auzi-mă Doamne... Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea la cuvinte viclene cu care să-mi dezvinovăţesc păcatele mele!” (Psalmul 140, 1-4) Pune în inima mea strigătul Sfântului Efrem Sirul când se ruga din adâncul inimii: ,,Ajută-mă, Doamne, să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu”.

Pune în inima mea povăţuirea duhovnicească a Sfântului Vasile cel Mare care îi învăţa pe tinerii creştini: ,,Fiul meu, nu te socoti a fi mai bun nici faţă de cel mai mare dintre păcătoşi, deoarece într-o clipă de iubire nemăsurată, Dumnezeu îl poate ierta pe acela de toate păcatele sale datorită pocăinţei şi smereniei, iar pe tine te poate întreba:

- De ce nu-ţi vezi ale tale greutăţi şi păcate şi de ce nu te sileşti spre a ţi le îndrepta? De ce vezi paiul din ochiul aproapelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o vezi?” (Matei 7, 3)

 

Doamne, dă-mi dreaptă judecată să înţeleg că toate necazurile şi neputinţele mele sunt călăuze spre îndreptarea şi spre smerirea mea, spre urcuş prin pocăinţă folosindu-mi virtuţile, puteri duhovniceşti pe care Tu mi le-ai dat spre a întări sufletul meu şi a-l ocroti între zidurile înalte ale cetăţii harului Tău, Biserica Ta cea Sfântă.

Ocroteşte-mă şi pe mine în braţele Măicuţei Tale celei Sfinte, întâia Biserică Mărită şi Rai Cuvântător care Te-a cuprins pe Tine, Dumnezeul cel Necuprins şi în care Te-ai făcut Om, ca pe om să-l mântuieşti din nevoi şi să-l îndumnezeieşti prin har.

Dă-mi, Doamne, liniştea dimineţilor când soarele stă să renască şi roua harului Tău să-mi veselească faţa posomorâtă din pricina somnului păcatelor, al durerilor şi al fricii pricinuite de ele.

Vezi, Doamne, că s-a întristat trupul şi faţa mea cea zidită după chipul Fiului Tău s-a posomorât, iar sufletul meu cel ce este ,,pecete asemenea Chipului Tău” s-a înrădăcinat adânc în pământul însetoşat de vânturile uscate ale ispitelor şi de arşiţa dogorâtoare a fărădelegilor mele şi trimite ploaia harului Tău peste ogorul sufletului meu cel ce s-a lipit peste măsură de pământ şi se aseamănă unei ţarini năpădite de spinii deznădejdilor, ai răutăţilor şi ai multor neputinţe şi necazuri.

,,Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.

Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii calcă în picioare... Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înăuntrul meu.”(Psalmul 142, 1.4)

Acoperă-mă cu multele aripi ale serafimilor tăi şi norii iertării să domolească arşiţa răutăţilor care îmi crapă buzele mele cele însetate de Tine şi să curgă spre inima mea râuri de apă vie ca să nu mai însetez niciodată. Adapă-mă la izvoarele mântuirii şi mă fă părtaş Sfintelor Tale Taine.

Învaţă-mă răbdarea şi inima fă să-mi fie curăţită prin Baia naşterii din nou, prin Mirungerea cu ,,Pecetea harului Duhului Sfânt”, prin Pocăinţă adevărată şi mai ales, prin gustarea din Roadele Sfintei Cruci: Sfântul Trup şi Sfântul Sânge ale Hristosului Tău, pe care ni Le-ai dat ca hrană de la Altarul Marii Tale Jertfe Mântuitoare.

Îmbracă-mă în veşmintele mântuirii şi pune-mi platoşa credinţei adevărate şi drepte ca să nu mă pătrundă săgeţile vicleanului, dă-mi nădejde pentru bucuriile ce o să-mi lumineze viaţa de acum şi cea viitoare.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin