Preot prof. Nicolae Feier: Rugăciune pentru sufletul întristat și deznădăjduit

Doamne, vezi suferinţele sufletului meu, că mă ofilesc ca florile sub brumele toamnei târzii. Cei în care am crezut şi mi-am pus nădejdile m-au părăsit şi pe cei pe care i-am iubit mi-au răspuns cu nepăsare şi cu ură.

Singurătatea mă cuprinde din toate părţile şi cei cărora le-am fost floare în piept au murit demult şi zac sub lespedea de piatră aşteptând învierea. Sufletul meu a murit deodată cu ei şi a înviat a treia zi întorcându-se printre străinii care doar se folosesc de mine şi îmi pun pe umeri poveri. Uşurează-mi crucea aşa cum şi eu prin Cirinean Ţi-am uşurat-o pe a Ta.  Dacă Tu ai căzut sub ea de trei ori, genunchii şi umerii mei slabi cum să se ridice din ţărână fără mâna Ta cea Tare şi fără braţul Tău cel Preaînalt?

Întoarce-ţi faţa Ta către mine şi primeşte-mă în hotarele împărăţiei Tale acolo unde este lumină şi căldură, pace şi linişte. Cădea-voi în genunchi în faţa Slavei Tale care străluceşte în Casa Ta, în Biserica Ta cea Sfântă în mijlocul căreia Măicuţa Ta ţine în braţe întreaga făptură cuprinsă în Chipul Slavei Pruncului său.

Cu îndrăzneala mamei către Fiu, Îţi va spune toate durerile mele şi necazurile mele le va spăla înaintea Ta în lacrimile sale, căci sub Cruce am ales-o ca Maică a sufletului meu cel plin de întristare. Fă să răsară iarăşi bucuria în inima mea aşa cum ai făcut să fie ea, ,,Maica bucuriei”, în clipa în care ,,Îngerul a strigat către ea, cea plină de Har: Bucură-te, Fecioară! Bucură-te şi iarăşi zic, bucură-te, că Fiul Tău a înviat a treia zi din mormânt!”

Doamne, vezi suferinţele sufletului şi ale trupului meu, ca să nu mă mai ofilesc ca florile sub brumele toamnei târzii, ci ca florile în Duminica Stâlpărilor de finic, ajută-mă să mă ridic, să răsar din mormintele

neputinţelor mele, să înflorească iarăşi inima mea cea pe care am scăldat-o în potirul Sfântului Tău Trup şi a Preasfântului Tău Sânge.

Dă-mi lumina învierii, şi a trupului şi a sufletului meu. Coboară iarăşi o rază de Har peste mine şi peste viaţa mea cea înnoită în împărăţia Tatălui Tău şi a Duhului Tău cel Sfânt, dătătorul de lumină şi de viaţă.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!