PRO-VERBE: „Școala este doica stearpă a vieții”

„Școala este doica stearpă a vieții”, a spus un om cu multă școală, iar vorba aceasta merită să devină proverbială, pentru că este soră cu proverbul latinesc Non scholae, sed vitae discimus – „Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm”.

Atâta vreme cât școala se îndepărtează de viața trăită, ea devine inutilă și fadă, iar elevii și studenții nu-i mai găsesc rostul pentru propria lor viață. O mamă, este clar, își alăptează copilul cât timp o țin resursele biologice și afective. Dar când îl încredințează unei doici, pentru că ea nu mai poate alăpta, iar doica este stearpă, ceva esențial din formarea copilului lipsește. De aici și comparația cu școala.

Școala este plină de teorie, de matematică, de referințe și de informații, dar dacă trimiți copilul la un magazin, nu prea știe să se descurce. Învață multe lucruri, dar nu întotdeauna învață cum să trăiască.

Nu știu dacă filosoful danez Søren Kierkegaard, căci despre el este vorba în propoziția pe care am citat-o, s-a gândit la ceea ce numim astăzi „analfabetism funcțional”, dar l-a inclus, într-un fel, în această expresie foarte plastică, de care trebuie să ținem cont. „Școala este doica stearpă a vieții”

Atunci când școala, oricât de frumoasă i-ar fi clădirea și oricât de iluștri i-ar fi profesorii, se îndepărtează de învățăturile vieții, ea devine doar trecerea unui timp inutil, care consumă tinereți în schimbul a prea puțin.

Evident, cel care face aceste remarci are și el multă școală. Dar tocmai de aceea poate să înțeleagă că rostul școlii nu este să ne umple memoria, ci să ne pregătească pentru viață.

**