CELE MAI FRUMOASE POVEŞTI DE DRAGOSTE DIN LITERATURĂ ŞI ISTORIE

Iubirea este cea mai veche temă prezentă în literatura şi istoria universală. Scriitorii au găsit în ea cel mai valoros izvor de inspiraţie, realizând adevărate capodopere care au rezistat timpului şi încarcă oricând sufletul de emoţie şi zbucium. Întâmplări fascinante, trăite de cupluri celebri, personaje mitologice, împăraţi, regi şi regine, artişti şi oameni de seamă din diverse domenii au în povestea lor un fir roşu de legătură, dragostea.

Cea mai frumoasă, dar şi cea mai tragică poveste de dragoste din toate timpurile este cea din piesa ,, Romeo şi Julieta’’ care a devenit sinonimă cu iubirea însăşi. Celebra piesă a lui William Shakespeare redă povestea de iubire dintre doi tineri din familii rivale.

După ce se căsătoresc în secret, Romeo trebuie să părăsească Verona din cauză că l-a omorât pe vărul Julietei. La sfaturile părintelui Lorenzo, Julieta înghite o băutură care o aruncă într-un somn adânc.Auzind despre moartea Julietei, Romeo se sinucide, neputând trăi fără persoana iubită. La rândul ei, Julieta, trezită din somnul cel adânc, îşi ia viaţa.

O altă poveste de dragoste este cea cunoscută sub numele de ,, Tristan şi Isolda’’. Aceste două nume nu se pot rosti separat. Cei doi ajung să se cunoască atunci când Tristan primeşte misiunea de a o peţi pe Isolda pentru unchiul său şi de a o însoţi pe aceasta până la curtea regelui Mark. Isolda vrea să-l otrăvească, pentru a se răzbuna, dar soarta face ca otrava să fie înlocuită cu o poţiune de dragoste. Isolda şi Tristan beau din acelaşi pocal şi între ei se înfiripă o dragoste puternică. Ascunşi pentru un timp într-o pădure, se despart cu durere în suflet. Isolda se căsătoreşte cu Mark iar Tristan cu Iesuelt.

Şi unul şi altul tânjesc după iubirea lor de odinioară.

La puţină vreme după aceste evenimente, Tristan se îmbolnăveşte şi îi cere Isoldei să vină să-l vadă. Aceasta acceptă, dar soţia sa, orbită de gelozie, nu-i spune adevărul. Tristan moare , dar se stinge din viaţă şi Isolda din cauza suferinţei pentru iubitul ei.

Cea mai frumoasă poveste de iubire din literatura română este cea a lui Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Năsăudeanca, plecată în capitala Moldovei, deşi căsătorită, se simte atrasă de figura poetului, sub influenţa căruia se va afla şi în domeniul creaţiei sale poetice.Iubirea lor s-a încheiat în împrejurări deosebite, în acelaşi an, 1889 : Eminescu moare din cauză de boală, iar la cincizeci de zile de la trecerea lui în nefiinţă , frumoasa lui blondă îşi îneacă iubirea într-o sticlă de otravă, la mănăstirea Văratec.

O soartă asemănătoare o are doamna Maria ,soţia marelui compozitor George Enescu, care şi-a turnat acid pe faţă de dorul lui şi al lui Nae Ionescu.

Literatura universală consemnează şi alte cupluri celebre care au rămas în memoria omenirii : Hamlet şi Ofelia, Orfeu şi Euridice, Ulise şi Penelopa, Othelo şi Desdemona, Lancelot şi Guinevere, Tânărul Werther, etc.

Poveşti de iubire întâlnim şi pe firul istoriei. Ele îşi au existenţa încă din cele mai îndepărtate vremuri în care căsătoriile reprezentau alianţe politice, iar sacrificiile se făceau în numele iubirii. De fapt, iubirea nu are o istorie a ei. Ea contribuie la crearea istoriei. Dacă acest sentiment ar putea fi transformat în obiect, iubirea ar fi decretată ca cel mai vechi şi cel mai nou şi în acelaşi timp cel mai interesant de pe faţa pământului. Iubirea a schimbat şi poate schimba mersul istoriei. Poate cel mai elocvent exemplu este cel al lui Iisus, a cărui împărăţie s-a ridicat prin iubire. În America, doi tineri au reuşit prin iubire să schimbe legile ţării.

Povestea de dragoste a lui Napolean Bonaparte şi Josephine Baeauharnais este una pasională şi cu un destin tragic. Când s-au cunoscut, el avea 26 de ani, iar ea, 32. Cei doi s-au căsătorit, mariaj presărat cu adultere de ambele părţi. Divorţat şi apoi recăsătorit, cariera lui Napoleon se află în declin fără fosta lui soţie. Josphine moare din cauza suferinţei în dragoste.

A rămas neştearsă din istorie povestea de dragoste dintre Cleopatra , regina Egiptului şi Marc Antoniu, general roman, transpusă într-o piesă de către William Shakespeare. Deşi aveau foarte mulţi duşmani, mai ales în rândul supuşilor romani, Cleopatra şi Antoniu Marc s-au căsătorit. Se pare că în timpul luptei la Actium, Marc Antoniu ar fi aflat vestea falsă despre moartea Cleopatrei. Generalul s-a sinucis, iar Cleopatra, potrivit legendei s-ar fi lăsat muşcată de vipere.

Istorică a rămas şi iubirea dintre Paris şi Elena din Troia. Ea era soţia lui Menelau, regele din Sparta, iar el, fiul regelui Priam din Troia. Vrăjit de frumuseţea Elenei, Paris a răpit-o, ceea ce a dus la izbucnirea războiului troian. În cele din urmă Troia a fost distrusă, iar Elena s-a întors în Sparta.