Cuiul lui Pepelea

Joi, 06/16/2011 - 14:57

View the full image

La ordinea zilei: Voivodate ori cnezate, din judeţe comasate … când pe burtă, când pe spate !

Epigrame şi catrene

… cu „trenul” din Franţa

Vacanţa Mare

Cearta guvernamentală

La români le dă speranţa

C-au să plece-n pielea goală

Toţi, la vară, la... Constanţa.

Lucian Mănăilescu

În vacanţă

Pescarul Nae-a "agăţat"

Pe Miţa, cea cu păr buclat,

Ce vine de vre-o patru ani

La vânătoare de "fazani".

Mihai Moleşag

Politicienii şi avionul

Când zboară singuri în vacanţă

Facilităţi au în valută,

Iar pentru orice siguranţă,

Au lângă ei o "paraşută".

Viorica Găinariu

Prescripţie

Suferind de multe rele

I-a prescris prima instanţă

Să petreacă o vacanţă

La... Căsuţa cu... zăbrele.

Gheorghe Ionescu

Vacanţă guvernamentală

Ba pe la munte, ba la mare,

Sau ţări străine, undeva,

Stau azi aleşii la răcoare,

De parcă-ar presimţi ceva.

Dan Căpruciu

Şi în cer se reduc cheltuielile de personal

E Moartea în vacanţa mare,

A suspendat-o Dumnezeu,

Dar nu-i motiv de-ngrijorare:

"Coseşte Boc în locul meu!"

Dan Norea

În concediu fără soaţă

Astăzi este cam răcoare,

Cum să-şi strice-aşa vacanţa

Şi-a găsit o-nsoţitoare

Să-ncălzească ambianţa.

Mariana Dobrin

Discriminare

Cei bogaţi, prieteni buni,

Când îşi iau vacanţa mare,

În toţi anii merg la mare.

Cei săraci, doar la căpşuni!

Mircea Micle

La Costineşti

Studenţii noştri în vacanţă

De greutăţi nu au habar,

În rucsac "poartă" cutezanţă

Şi sărăcie-n buzunar ...

Constantin Enescu

Vacanţă parlamentară

Când Parlamentul e plecat

Şi-i sala goală spaţioasă,

Îl vezi pe şpicher întristat,

De parcă nu i-s boii-acasă.

Ion Diviza

Epitaf

Pe cripta unui şarpe

Dumnezeu îmi cam displace,

Nu-l văd bine-n ochii mei,

De-o lăsa pe EVA-n pace

Huzuream la sânul ei …

Alexandru Misiuga

Caricatura: „ŢIGARETA II”

Celebri şi în anecdote

În anul 1906 trebuia să se formeze un nou guvern francez. Cel desemnat cu formarea lui, Ferdinand Sarrien, a invitat acasă câţiva oameni politici pentru consultări, printre care şi pe Georges Clemenceau. În timpul discuţiilor s-a servit un bufet rece. Văzând că dintre oaspeţi numai Clemenceau, unul dintre cei mai buni prieteni ai românilor, nu serveşte nimic, gazda l-a întrebat:

- Dumneata ce doreşti, domnule Clemenceau?

- Internele, a răspuns acesta.

A doua zi, Clemenceau a depus jurământul ca ministru de Interne

Glume „de dulce” … din satira cireşelor amare

Testament

- după Tudor Arghezi -

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,

decât o casă, fiule, … o-mparte

cu fraţii tăi, aşa cum socotiţi,

căci altă casă n-o să mai primiţi!

La anii mei (destui!), eu nu am ştire

ca-n "epoca de tristă amintire",

hulită ieri, dar astăzi regretată,

să-şi fi făcut atâtea griji un tată

că, după ce va trece-n nefiinţă,

copiii n-or să aibă locuinţă.

Tu, vezi de pune banul peste ban,

balconul să-l închizi cu termopan,

să-l faci o locuinţă potrivită

pentru Getuţa, dacă se mărită,

Gigel, cu-ai lui copii, câţi or să fie,

să locuiască în bucătărie,

sufrageria, de-i compartimentată,

s-o foloseşti tu cu Mioara, tată,

iar dormitorul, de-l închiriaţi,

aveţi şi nişte bani asiguraţi.

Ca să pot, azi, acest apartament

să vi-l asigur printr-un testament,

am fost cu stăpânirea în prigoană

şi-am mers din garnizoană-n garnizoană,

am locuit în câte-o chichineaţă

şi ceaiul mi-am făcut la o zăgneaţă,

sudoarea muncii zecilor de ani

am pus-o-n casa asta, nu în bani,

gândind că voi avea, la bătrâneţe,

un loc în care să îmi daţi bineţe,

când veţi veni la mine, oarecând,

în jur nepoţii să îi văd râzând

şi să dau huţa-huţa pe genunchi

vlăstarele din prea bătrânu-mi trunchi.

Nu crede în programul "Prima casă",

că asta-i, tată, vorbă mincinoasă

cu care vor, desigur, guvernanţii

să îşi atragă, cât mai mulţi, votanţii

şi nici în Nuţi Udrea să nu rişti

să te încrezi, că vin specialişti,

nu zece, dar nici unul pe la sate,

nici de le-ar face dânsa chiar palate!

Durerea strânsă, surdă şi amară,

au pus-o-n geamantan, plecând din ţară,

s-ajungă "căpşunari" prin Danemarca,

văzând c-aicea se scufundă barca.

Să revenim, eu zic, la testament!

La bancă ţi-am trecut, prin virament,

în contul tău deschis acum doi ani,

la sfatul mamei tale, nişte bani.

E suma ce a fost agonisită

din pensia aceasta nesimţită

pe care Boc şi doamna cea bălaie

se dau de ceasul morţii să mi-o taie.

Cu banii ăştia ştii tu ce-o să faci,

sunt bani pentru colivă şi colaci

şi, s-ar putea, din ei să-ţi mai rămâie

şi pentru două boabe de tămâie.

Cu astea, eu închei acest legat

pe care, astăzi, iată, l-am semnat ...

Tatăl risipitor

__._,_.___

Bancurile ediţiei

- pe „ţeavă” … ochitorii –

Într-un compartiment de tren urcă un vânător şi îşi aşează arma pe genunchi, cu ţeava îndreptată spre vecinul din faţa lui.

Acesta îi atrage atenţia:

– Aveţi grijă, să nu se descarce din greşeală!

– Nu-i nici o problemă, răspunde vânătorul impasibil. O încarc din nou ...

Un vânător povesteşte ... Plimbându-mă prin pădure, aud un zgomot! Dau cu ţeava puştii în boscheţi şi văd lupi! Băăă ... da luuuupi ... de am tras 2 ore în continuu!!

Îl întreabă fi-su':

- Tată, dar nu mai şi încărcai?!

La care vânătorul:

- Da ce, mai aveam timp?!

Doi vânători după o zi de vânătoare la raţe, obosiţi şi fără nici o raţă ...

Unul către celălalt:

- Mă, eu m-am săturat! Data viitoare sau luam armele cu noi sau … aruncăm câinele mai sus!

Un vânător în birt pune pariu pe băutură că recunoaşte orice animal dacă-i trece mâna prin blană şi după urma de glonţ poate să spună cu ce armă a fost împuşcat. E legat la ochi şi i se aduce o blană:

- Urs împuşcat cu arma calibru 7,4 cu ţeava dublă.

Primeşte băutura şi se aduce altă blană. Toata seara ghiceşte fără greşeală animale şi arme, până se îmbată şi pleacă acasă. Dimineaţa se trezeşte cu un ochi vânăt şi-i spune nevestei:

- Ştiu că azi noapte m-am îmbătat, dar sunt sigur că am venit acasă fără să fiu bătut.

- Păi te-ai culcat lângă mine, ţi-ai băgat mâna în chiloţii mei şi ai zis: "Sconcs, omorât cu toporul".

Doi tipi, la vânătoare. Primul ocheşte o raţă, cam departe ... Pooooc!!!! Raţa cade în apă, câinele tipului, isteric, fuge după raţă şi se întoarce mândru cu ea în bot. Stăpânul, mulţumit, îl răsplăteşte cu o bucată de carne uscată.

- Bun câine am ...

- Da mă aşa e.

După un timp al doilea vede şi el o rată ... Pooc!!... Pooc!! Raţa cade ... câinele celui de-al doilea tip, care dormea, se sperie, se trezeşte, se dumireşte despre ce-i vorba, cască şi se culcă pe partea cealaltă. Înnebunit stăpânul îl ia la bătaie ... Primul îi zice:

- Auzi, lasă că ştiu cum facem. Diseară îl ducem la cârciumă şi îl băgăm în toba lăutarului şi o să-l bubuie toată noaptea de o să se sature, şi dimineaţa să vezi dacă nu se duce după rate.

- Bine, aşa facem.

A doua zi primul ... Poooc!!! În 2 secunde câinele era înapoi cu raţa.

Al doilea... Pooc!! Pooc!! Şi câinele lui începe să danseze şi să cânte: „Nu da mamă cu biciu-n mineee!! ...”

La o partidă de vânătoare un maestru împărtăşeşte din experienţă, unor începători. Unul dintre aceştia îl întreabă:

- Maestre, dacă apare acum un urs pe cărare în faţa noastră, ce trebuie făcut?

- Nimic mai simplu: pui puşca la ochi, iţi ţii respiraţia, ocheşti şi tragi!

- Dar, maestre, eu fiind începător e posibil să greşesc. Ce fac mai departe, ursul se apropie ...

- Nimic mai simplu, puşca are două gloanţe: o ridici, iţi ţii respiraţia, ocheşti şi tragi!

- Dar, maestre, e foarte posibil să greşesc şi a doua oară, ursul se apropie, ce fac?

- În cazul asta iei o mână de rahat şi i-o arunci în ochi!

- Dar, maestre, unde o să găsesc eu rahat?

- Ohoo, o să fiee ...!