Priviri inteligente

Citind din ochi, sunt priviri care par inteligente. Privirea unora este plină de semnificaţii, par a spune: ştiu ce se întâmplă în lume… se uită cu ochi curioşi, avizi de a şti, de a afla lucruri noi, exprimă o receptivitate generoasă, o capacitate de empatie, de simpatie, un simţ al solidarităţii.

În ochii unora vezi lumea descoperită, dar şi setea de a descoperi cealaltă parte a lumii, ascunsă de umbre, nori, voaluri sau chiar întuneric. În privirea unora se deschide o lume minunată, care te invită să faci cunoştinţă cu ea. Acolo observi entuziasmul, pasiunea de a călători cu tine, când îi spui poveşti adevărate sau inventate. Simţi emulaţie de a te însoţi la drumul cunoaşterii, al simţirii, al dezvăluirii unui univers văzut şi interpretat de tine.

Unii călătoresc cu tine cu mare plăcere, îi interesează orice drum, orice curiozitate, orice iregularitate… Deschiderea pupilelor s-ar putea începe chiar cu poveştile copilăriei noastre şi a tuturor copiilor.

De ce nu se uită toţi cu priviri inteligente? Nu sunt interesaţi, nu sunt motivaţi, nu au căpătat entuziasm, ori li s-a evaporat acest atribut, lumea lor e goală, universul interior este în umbră, nedescoperit, nesavurat, au o lume săracă, limitată, lipsită de o claviatură sentimentală, de o partitură a semnificaţiilor, a esenţelor, a frunzelor otrăvitoare sau tămăduitoare… ei se mişcă pe şine paralele, pe un drum bătătorit, doar poveştile de scurtă durată îi interesează, nu doresc sau nu pot, de la natură, să aprindă scântei, să stingă întunericul, să facă rotocoale şi să se bucure de soare, de soarele de primăvară, de soarele din noi, din care, mulţi vor să dăruiască o parte şi altora, indiferent ce privire ar avea.