Încă un pas

S-o luăm mai întâi şcolăreşte: drama istorică ”Răzvan şi Vidra”,de Bogdan Petriceicu Hasdeu, e alcătuită din cinci cânturi (adică acte). Cântul al IV-lea se intitulează ”Încă un pas”, iar ultimul are titlul ”Mărirea”.

În actul final, Vidra, cea care i-a picurat în creier, zi de zi, ambiţia de a ajunge domnitor, acum îl sfătuieşte să renunţe la aşa demnitate statală. Ei bine, nu! Răzvan era prea contaminat de pofta puterii, încât nu renunţă la postura de a fi cel mai puternic din stat.

Mi-am amintit de piesa aceasta când am aflat că Traian Băsescu a acceptat să i se acorde distincţia de academician de onoare al Academiei oamenilor de ştiinţă din România.

Prin urmare, e încă un pas spre a încheia traseul familiei Ceauşescu: el – doctor honoris causa al câtorva academii şi instituţii minore, ea – savant de renume mondial.

E, totuşi, o nepotriveală: Din cîte ştiu, doamna Băsescu este o Doamnă şi nici pomeneală o semianalfabetă (savată de renume mondial), precum Ceauşeasca.

Deci, unde găsim o Ceauşească, pentru a repeta scenariul dictaturii antedecembriste?

În cazul acesta, ar fi o soluţie, pentru alcătuirea unui duet de academicieni postdecembrişti: ea să fie Elena Udrea, intelectuală multilateral pricepută, de la croşertat la guvernat. Se poate cumpăra o Academie, care să instituie un premiu special; de pildă, doctor honorius causa pentru cel mai adânc decolteu al unei ministeriese. Aşa, se poate crea un cuplu care să-l reediteze pe cel al ”odiosului” şi al ”sinistrei”.

Prin urmare, Academie Română, ia în seamă sugestia mea!