Colindăm printre străini

Printre străini sub cer Sfânt

Românii tot creştini sunt

Printre străini noi lucrăm

Şi de Crăciun colindăm.

Păstrăm din străbuni colindă

Pentru Naşterea cea Sfântă

Şi ni-i drag a colinda

Cum s-a născut Mesia

Cel din Duh Sfânt întrupat

Din Fecioară fără bărbat

Pruncul Sfânt făgăduit

La prooroci ce L-au vestit,

Pruncul în iesle născut

Că loc în cas’ n-a avut,

Pruncul Sfânt, rudă cerească

Pe om să îl mântuiască

Pe voia Lui Dumnezeu

Să fim mântuiţi de rău.

Câţi din rău ne-om înturna

Iisus Sfânt ne va ierta

Câţi se-ntorc la Dumnezeu

Se vor mântui de rău

Câţi se-ntorc ne-ntârziaţi

Prin Iisus vor fi iertaţi

Măriuca Drăgan, Monor

Sfânta iertare

Nu toţi ştiu de ce-s pe lume.

De ce mai stau pe Sfânt pământ,

Care-i rostul lor anume,

De-al Tău Doamne legământ.

Priviţi Sfântul legământ,

A tatălui Sfânt Dumnezeu

Mila Sa de om având

De-al ierta prin Fiul Său.

El ne-a dat pe Fiul Său,

Prin Avraam făgăduit

Ne-a răscumpărat din rău

Iar noi de răi l-am răstignit.

Iisus din morţi a înviat

Că-i Fiul lui Dumnezeu

Şi prin El este iertat

Omul ce-ntoarce din rău.

Iar pe aici ne-a mai lăsat

Din păcat să ne-nturnăm

Căci numai de aici ni-e dat

De păcat să ne scăpăm.

Dar noi nu ne mai gândim

Pe Iisus îl supărăm

Şi mereu îl răstignim

Cu păcate mari ce-avem.

Am uitat de Dumnezeu

Ca şi pe vremea lui Noe

Spre pierzanie, spre rău

Ne facem cărări în voie.

S-au făcut noi legi prin lume

Obiceiuri, grupări, secte,

Şi-am uitat legile bune

Prin Iisus legi sfinte, drepte.

Mai trei mii de ani s-au dus

Mai trie mii de ani îndată

De când ne-a fost dat Iisus

De când Dumnezeu aşteaptă.

Oare în zadar ne-a dat

Dumnezeu pe Fiul Său,

Să ne scoată din păcate,

Să ne scoată de la rău?

Măriuca Drăgan, Monor