O leşancă în Casa Cărţii de la Oradea

La 1 octombrie 2008, într-o sală festivă, cu peste 300 de locuri de la Institutul Teologic Greco-Catolic din Oradea şi-a lansat Ioana Precup cartea „Drumul spre leagănul veşniciei”, o carte prin care autoarea cultivă sentimentul cinstei şi mândriei legitime pentru frumos şi util.

Pentru Ioana, cartea a devenit un mit, o bogăţie în conţinut şi originalitate.

În această zi, la Oradea a domnit voia bună. Cartea ne-a creat o atmosferă de sărbătoare, odată cu ziua amintirilor care a întărit personalitatea fiecărui participant şi sentimentul propriei lor demnităţi.

Ioana de pe Leşcior, însoţită de membrii familie: copiii – Adrian şi Maria, nepotul Sorin Bălan, surorile Mărioara şi Ana, prietenii din Leşu – Valer şi Saveta Petrehuş, colaboratori din Năsăud – Lucreţia şi Ioan Mititean şi Elena Ciuruş, şi-a creat şi la Oradea o Casă a Cărţii, o casă a literaturii.

Nu e uşor să stai în faţa a peste 300 de cititori, deoarece trebuie să respecţi cu rigurozitate reţeta după care să expui cartea, şi anume: un pic de nebunie, un dram de voioşie, o picătură de imaginaţie şi un bob de curaj.

Ioana Precup, fata privighetorii din Leşu, a reuşit să le amestece pe toate la un loc, rostind formula magică: „Niciodată nu voi îmbătrâni în compania cărţii şi prietenilor şi voi avea întotdeauna un suflet tânăr şi nebunatic”.

Ioana Precup nu e la prima lansare la Oradea, ca dovadă colegii şi prietenii de condei: poetul Blaga Niron, prof. Mioriţa Săteanu- preşedinta Uniunii Femeilor Orădene, cei care au recitat din poeziile ei, Doina Bunea, Voichiţa Raţ şi Leontina Costruţ, o simt aproape şi au încredere în ea.

Sărbătoarea vârstei a III-a, la Oradea, a fost un miracol, o încărcătură a răspunderii pe care creatorii de poezie, de artă o poartă pentru creşterea omului de mâine care va prelua şi transmite nealterată poezia populară către generaţiile viitoare a marilor comori folclorice ce lărgesc sfera de acţiune a culturii.

Poezia s-a îmbinat cu muzica populară şi modernă, cu alocuţiunile noastre intrate în compania umorului, devenind pentru un moment actori, fapt ce ne-a permis să facem haz de necaz, deoarece la această vârstă se simte nevoia să dăm de lucru minţii şi sufletului spre înlăturarea stresului pentru că cel mai important stres este lipsa de stres, aşa cum spune Hans Selye.

Timpul este acelaşi pentru toţi, aşa că trebuie să-l organizăm favorabil în ordinea priorităţilor. Un exemplu ni-l oferă Ioana, care la aniversarea celor 70 de primăveri, este în plină activitate de creaţi, este utilă şi ştie să se bucure. Are mare încredere în Dumnezeu, singurul aliat fidel, singurul sprijin moral şi spiritual, exersând prin poezie şi pictură practicile vieţii spiritual-religioase.

Cuvânt mi-a fost altarul

Altar mi-a fost cuvântul

Şi Tatăl mi-a dat harul

Prin El ţin legământul.

Ioan şi Lucreţia Mititean