Dysproporţie & iraţionalitate

Proporţia este o justificare raţională un “logos” ce trebuie să domnească în orice societate, este un principiu fundamental de organizare a naturii, a universului; deci proporţia, raţiunea, sunt caracteristici ale legilor de funcţionare într-o comunitate, într-o ţară, în Uniunea Europeană… orice abatere de la aceste fundamentalităţi legislative, economice, financiare (vezi USA şi nu numai!) sunt dys-proporţii, sunt iraţionalităţi ce într-o lume a dezvoltării de fenomene accelerate îşi arată efectele grave, cu implicaţii, cu drame colective, naţionale şi internaţionale.

O extrem de dramatică exemplificare a acestei bipolarităţi de dys-proporţie – iraţionalitate este diferenţa aberantă dintre pensiile marii majorităţi a celor din categoriile ţărani, muncitori, intelectuali şi a unei minorităţi (totuşi deloc mică!) a categoriilor de autorităţi ai fostului stat comunist din România, adică nomenclatura, securitatea, miliţia, aparatul justiţiar. După ultimele cifre de la Federaţia Pensionarilor, în prima categorie ar fi aproximativ şase milioane de pensionari, în timp ce în a doua ar fi cam 300.000 de ultra privilegiaţi; aceasta, repet, aberanta dys-proporţie iraţională este o gravă criză morală a întregii societăţi româneşti, o adevărată insultă adusă de sub-clasa politică valorilor umane dintotdeauna, însăşi fiinţei umane “Human Being” ca esenţă “ousia” a întregii societăţi.

Obiecţiile defavorizaţilor (cam de 10-15 ori mai mici în cuantumul de pensie!!!) sunt fundamentate pe câteva teze axiologice din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pe însăşi Constituţia României (dramatic doar teoretica!) şi pe Constituţiile Reformate ale Uniunii Europene, a cărui membru este şi România. Deci, când o mare majoritate de cetăţeni ai unui stat este inuman defavorizată de o minoritate (autorităţile statului comunist şi post-comunist), nu numai fiinţa umană este puternic rănită, lezată, insultată, ci însăşi CLASA DE FIINŢE UMANE care sunt archetipalul imanent al oricărei Comunităţi, Stat, Naţiune, Uniune.

Această neruşinată defavorizare a CLASEI FIINŢA UMANA se petrece nu numai la nivelul localizat al societăţii româneşti, ci la nivelul europenizat al Uniunii de State-Naţiuni Europene! Este de neconceput ca Federaţia Europeană a Pensionarilor, la care este asociaţia şi Federaţia Pensionarilor din România nu a intervenit la toate forurile Uniunii Europene pentru a curma această incredibilă, iraţională şi inexplicabilă aberaţie! Această formă de gravă imoralitate, de strigătoare la cer NON-ETHICA este o formă agresivă de DEZ-EUROPENIZARE, ca formă a dezumanizării însăşi! Unde este raţiunea de existenţă a unui stat? Unde este analogia proporţională “homoiosis” între cetăţenii săi? Unde este sensul transcendent al fiinţei umane ca “Homo Humanus”? Cum de este posibilă anihilarea chemării de conştiinţă “Ruf des Gewissens” într-o societate ce îşi zice democratică?

Cum de este posibilă totala subestimare a chemării raţionale “Ruf der Vernunfr” într-o ţară ce îşi proclamă legi umane, europene, constituţii, Parlament, Guvern, Preşedinţie sub stindardul Drepturilor Omului, al demnităţii umane “Human Dignity!” Cum este posibil ca cei ce au persecutat şi distrus un popor în regimul dictatorial comunist să fie premiaţi cu neruşinare, cu un intens de batjocorire cred unic în lume? Este profund inacceptabil această injurie de dys-proporţie şi iraţionalitate, prin care o majoritate a celor mulţi şi suferinzi să fie tratată ca o masă abandonată “Uberlassenheit”, într-o uitată ISO-CEPHALIZARE…