POPOR ISO-CEPHALIZAT

Oh! Români! Nu am fost niciodată în istorie uniţi şi nu suntem nici azi după mii de ani de existenţă fiindcă majoritatea co-naţionalilor nu a atins încă un nivel de raţionalitate care fundamentează limbajul moral, legea ca “lex ethica” şi trăirea întru aproape, ca solidaritate a humanului “human solidarity” or “Mitdasein”. Un popor, o limbă, (nu în cea care se înjură pe străzi, în trenuri, autobuze, parlament şi media ilogică) un teritoriu comun (nu în care poluarea râurilor, extremităţile localităţilor sunt ultra-insalubre, ca maxi-dezolant al neglijenţei şi iresponsabilităţii) un fond comun de valori etnice şi axiologice (nu cele pervertite de politic întru sub-cerebralizare sau de patronii cu bani mulţi – desigur curaţi murdari! – şi semi-analfabeţi) dau simbolul unei coeziuni în spiritul conştiinţei de naţiune.

Acest popor supravieţuind de-a lungul vitregiilor prin milenii nu este totuşi o coliziune întâmplătoare de triburi neolotice de o parte şi de alta a Carpaţilor, sau Alpilor Estici, ci un nucleu trans-carpatic supravieţuibil, adaptabil, care şi-ar dori nu numai tratamentul de capsunizare în Occident, de extensiva rromizare în peninsulă, sau de nişte rătăciţi “Wanderer” prin statele germanice; să fie clar, noi românii nu suntem o turmă de aceeaşi gândire, reacţie, afect, adică o reducţie iso-cephalică, adică fără formă, fără distincţie, fără curajul schimbării înspre bine! NU! Există şi oameni ai curajului – puţini ce-i drept!- există şi oameni, valori ai profesiunii, ai diverselor exprimări artistice – de asemenea, puţini! – dar, cum bagajul material este mai întotdeauna o disproporţie a bagajului spiritual, iar viaţa miliardizată inundă ILOGICUL SOCIAL, se creează impresia că noi am fi nu numai biologic aproape morţi (românii şi trans-natalitatea occidentală), ci am fi şi într-un dramatic proces de dez-onthologizare! Să mă explic! Pe acest fond de turmizare iso-cephalică (cu un învăţământ pre-universitar, universitar şi post-universitar complet sub-mediocru, în ciuda lui… 50%)

cu un leadership ultra-penibil) cu o religiositate devenită teribil de terestră (umanul devansând divinul) se intră gradual într-o ilogicitate cronică a fiinţei umane, dominată de instinct, de biologicul aneantizant ce va exclude însăşi esenţa “ousia” şi transcendenţa “hyperousia” din sapienticul autochton! adică dez-onthologizarea! Adică iso-cephalismul! Compatrioţilor! Nu numai în darwinismul lumii naturale supravieţuieşte cel mai adaptabil “surviving of the fittest”, ci şi în ONTHOLOGISMUL lumii spirituale supravieţuieşte cel mai LOGIZABIL! sau LOGICIZABIL! adică puterea de adaptare întru competiţia valorică, a disciplinei spiritului, a intuitivului creativ, a însumărilor calităţilor biologice şi onthologice!

Prin faptul că suntem în amurgire biologică şi ne-tisnire onthologică, iso-cephalizarea echivalează dez-onthologizarea, ceea ce e mai mult decât un avertisment grav, un syndrom dramatic al întregii societăţi române! Ce-i de făcut? iată întrebarea! Vom fi sau nu vom mai fi? “We will be or We will not be?”… fără o schimbare radicală în profunzimile societăţii, a însănătoşirii ei biologice şi spirituale, prin intrarea în competiţii cu cei mai buni, cu un curaj de a aborda cercetare şi inventivitate “researching & inventivity” în sensul marilor rivalităţi mondiale, nu vă văd şi nu ne vedem bine! Inadaptabilul, inabilul, incompetentul, izolantionistul, arogantul, ignorantul se scufundă încet şi dispare mai devreme sau mai târziu! Nici la noi nu pot supravieţui formele deformate, structurile irraţionale şi dys-funcţionalităţile păguboase! Iso-cephalizarea şi dez-onthologizarea sunt sigur perdante!