Amurgul unei naţiuni

Ah! Nu, nu vă speriaţi, nu este vorba despre noi! Vă asigur că e doar un concept metaforic, ce probabil în anumite componente, evident ne-esenţiale, pot, aluziv, sau imaginativ prezenta o anumită echivalare dar, fiţi liniştiţi, suntem încă vii, deci, Naţiunea trăieşte, speră, luptă… desigur că mai sunt pe ici pe acolo, nu chiar în părţile esenţiale evident dificultăţi, stat în criză, instituţii aşişderea, emigraţia trans-europeană cu necazuri şi economia asta care nu prea merge, nu prea duduie, demografia în declin, manelism generalizat, bigoizare, jafo-ilogisme, căpuşismele bugetare, ultra-milionizarea pensionarismelor, inflaţie, şomaj, teama şi parţial panica… dar noi nu ne lăsăm, gata cu plângerile, jeluirea, credinţa în naţiunea noastră rămâne puternică în neclintibil… Naţiunea noastră este statul nostru, adică limba noastră, pământul nostru… Numai că…

Când un grup mai mare de oameni RAŢIONALI se unesc prin hotărârea de a-şi respecta obligaţiile, ca obligaţii în ele însele, cât şi de a se trata reciproc, de a se ajuta reciproc, în toate acţiunile lor, în toate opiniile lor, chiar diverse fiind, întotdeauna ca OAMENI MORALI AUTONOMI (absenţă în sistemele ideologice, fiindcă acolo morala era impusă ideologic, atât în dreapta, cât şi în stânga ideologică) ei, grupurile, comunităţile, mulţimile, depăşesc CONDIŢIA ETICĂ NATURALĂ, compunând împreună o COMUNITATE ETICĂ! Această comunitate etică, care este fundamentul NAŢIUNII şi STATULUI, este şi o comunitate economică, socială, etnologică sau religioasă adevărată… aceasta este nucleul naţiunii adevărate, a unei naţiuni a RAŢIUNII, a unui stat la raţiunii, a unei religii a raţiunii.

În naţiune, în stat, care sunt PRINCIPII UNIVERSALE, Constituţia, instituţia fac parte integrantă din realitatea naturală şi realitatea morală a acelei naţiuni-stat, care sunt şi principii imperative atât de legalism, cât şi de moralism; dar, morala dintr-o naţiune, stat, popor, trebuie „sollen” să fie întruchipată în obiceiurile lui sănătoase, de bun simţ, ca reflectar al spiritului supravieţuitor şi creator din popor, naţiune, stat, fiindcă morala întruchipă „Sittlichhkeit” este superioară ideii simple de moralitate, fiind mai extinsă şi în orizontal şi în profunzime, extrăgând astfel raţiunea practică din lumea concretă, concretul gândit aici şi instinctiv şi senzorial şi spiritual, întruchipând-o astfel în structurile INSTITUŢIONALIZATE ale statului, naţiunii, poporului… deci, fără o morală întruchipată „Sittlichkeit” în instituţii, deci, o instituţionalizare a moralei întruchipate, nu avem nici naţiune, nici stat, nici popor… este un principiu fundamental a întregii istorii a 1 mii, de la Hammurabi, Ramses, Moise, Hristos, Muhammad, Kung-Fu, la Alexandru Macedon, Iulius Caesar, Napoleon sau Barak Obama… nu numai psihica, matematica sau anatomia au legile şi conceptele lor, şi istoria lumii are legile ei, iar moralitatea întruchipată în naţiune, popor, stat este una din ele… nu ai „Sittlichkeit” înseamnă că eşti într-o gravă suferinţă la nivel de istorie, înseamnă că eşti într-o gravă decompensare de exprimare de sine prin spiritul creativ şi supravieţuitor, adică eşti într-o suferinţă de milenii de rafinare şi concizie a unui concept fundamental universal… practic, fără „Sittlichkeit” un popor, naţiune, stat nu poate intra în valorizarea şi axiologizarea spiritului universal, rămânând în pasivitate, confuzionalitate şi dispreţuitate, adică îi superi, îi iriţi pe toţi străinii cu care vii în contact, creând prin inconştienţa ta condamnabile, între arsenalul xenofob de la alte popoare, naţiuni, state… fiecare individ, fiecare comunitate, naţiune, popor, stat, are nevoie de un CELĂLALT, de o alteritate a sa, ca fenomen, ca existenţă, ca progres, ca suferinţă, ca experienţă, ca însăşi reflectarea esenţei raţionale a spiritului uman; numai aceea esenţă raţională, adică numai aceea fiinţă umană în contact cu celălalt, învăţând de la celălalt, studiind, muncind cu celălalt, se poate reîntoarce în sine pe o treaptă superioară, adică se poate împlini, într-o mai mică sau mai mare măsură… altfel, el, comunitatea, adică INDIVIDUL EXTINS, grupul, poporul, naţiunea, statul rămân ÎNSTRĂINAŢI ai LUMII, rămân în înstrăinarea de sine, rămân mereu în conştiinţa nefericită, rămân mereu în segmentul profan al istoriei sacre „historia sacra”… degeaba baţi la porţile Vestului, sau Occidentului ca generalitate, degeaba baţi la porţile mântuirii, fiindcă dacă tu nu eşti în Sittlichkeit, în raţiunea morală, atât ca individ sau comunitate, instituţie sau naţiune, popor sau stat, tu nu te împlineşti pe tine, tu nu-ţi găseşti identitatea, fiind mereu părăsit şi refuzat, atât de pământeni, cât şi de divinitate… Tu individ, grup, comunitate, stat, naţiune, popor, nu vei avea finalmente istorie, vei fi într-un dramatic proces de DEZ-ISTORIZARE IREVERSIBILĂ!!!... se va trăi întreaga desfăşurare a conştiinţei nefericite „Fremdbewusstein” ca experienţă de izolare, de respingere de către alţii, sfâşierea şi înstrăinarea de sine, tânjirea, invidia, egoismul, generând angoasa, dependenţa şi apocaliptismul… întreg ansamblu exprimat mai sus, individ-comunitate, popor, naţiune, stat devin un spirit nefericit, ce străbătând întregul epuizează şi individ şi comunitate şi popor şi stat şi naţiune, şi creativitate şi destin şi divinitate… dacă spiritul nu întrece natura, nu devine Sittlichkeit, nu naşte raţionalitatea, şi nu devine conştient de sine însuşi, atunci morala autentică şi legalitatea NU POT să se manifeste!!!... desigur, oricare din ideile de mai sus sunt incidentale, accidentale, şi nu au nicio corespondenţă cu o serie de realităţi simţite şi re-simţite de mai fiecare. Dar, nu de puţine ori, istoria, ciudată şi ea, urmează inconştient paradigmele prefigurate de rebeli ideatici şi non-conformişti… dar, nu e cazul nostru, nu, cum noi, nu se există aşa ceva. Garantat…

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5