Părintele Radu Roșu: Tehnologia Nouă - CEL BUN, CEL RĂU, CEL URÂT

Dragi cititori, readucem prin acest articol în atenția dumneavoastră subiecte interesante despre cum ecranele luminoase și în special jocurile pot afecta foarte grav creierul copiilor noștri.

Ca o readucere aminte, Neil Postman consiera că, la fel ca soma și cocaina, mediul vizual este atât de generator de dependență, încât creează o întreagă societate de căutători de plăceri neinformați. Si să nu uităm că Postman și-a scris cugetările înțelepte cu mult înainte ca lumea să întrezărească măcar un Xbox, un smartphone, un iPad, o tabletă sau un laptop.

Neil Postman nu a fost singura persoană care și-a exprimat îngrijorarea – poate chiar presimțirile apocaliptice – față de această nouă formă de tehnologie a comunicării.

Poate este adevărat, așa cum ne-au spus o serie de filosofi, de la Socrate la Marshall McLuhan și Neil postman, că tehnologia ne schimbă inevitabil și că astfel de schimbări implică, într-o anumită măsură, o pierdere.

Dar poate tehnologia, așa cum au sugerat unii, să schimbe în bine?

Posibil – dar cu foarte mare preț.

În 2015, revista Addiction Biology a publicat un studiu realizat de Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Utah în colaborare cu Universitatea Chung-Ang din Coreea de Sud, în care au fost examinate imaginile cerebrale a 200 de adolescenți descriși ca dependenți de jocuri de video.

Conform lui Doug Hyun Han, doctor în medicină, profesor la Facultatea de Medicină din cadrul UniversitățiiChuang-Ang și profesor asociat la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Utah, aceasta a fost cea mai mare și mai cuprinzătoare investigație până în prezent a motivului pentru care criteriul utilizatorilor compulsivi de jocuri pe calculator este diferit de cel al nejucătorilor.

Cercetarea a găsit dovezi incontestabile conform căreia creierul băieților dependenți de jocuri este configurat diferit; utilizarea cronică de jocuri video a fost asociată cu o hiperconectivitate mai ridicată între câteva perechi de rețele cerebrale.

Mai dificil de stabilit a fost dacă aceste modificări sunt bune sau rele.

”Cele mai multe diferențe pe care le vedem ar putea fi considerate benefice, Totuși, modificările bune ar putea fi inseparabile de problemele care vin odată cu ele”, spune autorul și cercetătorul senior dr. JeffereyAnderson, doctor în medicină, profesor asociat de neuroradiologie la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Utah.

Să ne uităm la unele dintre aceste modificări cerebrale.

Cele bune: o parte dintre aceste modificări îi pot ajuta pe utilizatorii de jocuri să reacționeze la informații noi. Acest studiu a descoperit că la acești băieți dependenți de jocuri e mai probabil ca anumite rețele neuronale în care se procesează stimulii vizuali sau auditivi  să aibă o coordonare mai bună ”în rețea”.

Dr. Anderson scrie: ”Hiperconectivitatea în aceste rețele cerebrale ar putea duce la o mai bună capacitate de direcționare a atenției spre țintă și de recunoaștere a noii informații din mediu. Modificările ar putea în esență să susțină un tip mai eficient de gândire”.

Cele nu prea bune: unele dintre aceste modificări cerebrale sunt asociate și cu instabilitatea atenției și impulsivitatea. ”Conectivitatea ridicată între aceste rețele poate determina creșterea nivelului de instabilitate a atenției”, spune Anderson; după cum știm , oamenii care au reflexe rapide și timp scurt de reacție pot fi ușor irascibili și neatenți.

Cele rele: cercetătorilor li s-a părut mai grav nivelul mai înalt de coordonare între două zone cerebrale, cortexul pre-frontal dorsolateral și joncțiunea temporo-parietală; aceasta este o modificare cerebrală prezentă și la pacienții cu afecțiuni psihiatrice și de dezvoltare , ca schizofrenia, sindromul Down și autismul.

NU E DELOC UN LUCRU BUN.

Instabilitatea atenției și impulsivitatea sunt, la rândul lor, embleme ale dependenței. Cercetătorii subliniază că, lăsânde deoparte beneficiile, cei cu dependență de jocuri online sunt atât de obsedați și atât de dependenți de jocuri, încât renunță adesea la mâncare și la somn pentru a se juca.

Prin urmare, copiii pot să devină dependenți de jocuri și să nu mănânce și să nu doarmă; sunt supuși și riscului de a avea schizofrenie – dar pot să reacționeze și să nimerească ținte cum n-ai maio văzut.

Problema se reduce pur și simplu la costuri-beneficii: pentru un creier reconfigurat, care poate vedea mai bine tipare și ținte și care poate să reacționeze mai repede, este rezonabil riscul de a avea tulburări de control ale impulsurilor – ca dependența – ca să nu mai vorbim de tulburări psihiatrice și de dezvoltare mai grave, cum ar fi schizofrenia și autismul?

Lăsând deoparte autismul, am putut observa în articolele precedente legate de această temă, în cercetarea dr. Griffiths și dr. Gottari, că jucatul poate induce Fenomenul de Transfer din Joc și halucinații. Este acesta un risc pe care vrem să și-l asume copiii noștri pentru a avea reacții mai rapide la jocurile de simulare? Recomandarea ar fi să nu ne asumăm astfel de riscuri care pot provoca adeseori daune ireversibile.

În această direcție există un studiu de imagistică cerebrală de tipul ”înainte și după”, realizat la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Indiana, în care s-a scanat creierul unor nejucători, apoi aceștia au utilizat jocuri pe calculator timp de câteva săptămâni, după care creierul li s-a scanat din nou.

Acel studiu a arătat clar modificări neurobiologice la nivelul creierului, modificări care erau într-adevăr un efect direc al utilizării jocurilor video – foarte interesant, modificări cerebrale întru totul asemănătoare celor care apar în dependența de droguri. Și, de fapt asta spune TOTUL.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți! – A.M.

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier specializat în tratarea adicțiilor!