Părintele Radu Roșu: Ghicitoarea Dependenței
Dragi cititori, relatam în urmă cu două articole faptul că instabilitatea atenției și impulsivitatea sunt, la rândul lor, embleme ale dependenței. Cercetătorii subliniau că, lăsând deoparte beneficiile, cei cu dependență de jocuri online sunt atât de obsedați și atât de dependenți de jocuri, încât renunță adesea la mâncare și la somn pentru a se juca.
Prin urmare, copiii pot să devină dependenți de jocuri și să nu mănânce și să nu doarmă; sunt supuși și riscului de a avea schizofrenie – dar pot să reacționeze și să nimerească ținte cum n-ai mai văzut. Și relatam în această direcție cazul lui Peter, un tânăr uneori violent, utilizator de jocuri pe calculator; un tânăr care în ultimii patru ani, respective de la vârsta de 14 ani, a fost ținut în casă, prins în capcană de propiii lui demoni psihici, hrăniți de dependența de jocuri.
Întrebarea care se ridică este: CUM AJUNGE CINEVA CA PETER SĂ CADĂ ÎN CAPCANA DEPENDENȚEI?
Înainte de a putea înțelege pe deplin dependența de tehnologie, trebuie să înțelegem însăși dependența.
Dacă ne-am uita la televizor în timpul zilei, am fi convinși că lumea este plină de ”dependenți de dragoste” sau de oameni ”dependenți” de Game of Thrones sau de yoga fierbinte. Dar cred că cei mai mulți dintre noi înțeleg adevărata dependență ca ingerare a unei substanțe sau implicarea într-un comportament în mod patologic – adică o persoană continuă comportamentul dependent într-un mod compulsiv, în ciuda consecințelor negative.
Dar consecințele negative pot fi destul de variate – moartea nu face neapărat parte din definiția dependenței. De regulă, în sfera tratamentului dependenței, ne gândim la ceva ca fiind o dependență dacă persoan continuă să ingereze substanța problematică sau să se implice într-un comportament problematic în ciuda consecințelor ca pierderea slujbei, punerea în pericol a relațiilor sau afectarea sănătății fizice ori a educației.
Însă, dincolo de criteriile simptomelor care ne ajută să diagnosticăm dependența, ce este ea de fapt? Adică - ÎN ESENȚĂ – ce este?
Pentru mulți clinicieni și cercetători deopotrivă, înțelegerea dependenței este un fel de ghicitoare învelită într-un mister înlăuntrul unei enigme. Mulți au dificultăți de clasificare – este un prost obicei, o lipsă de voință, o boală, o tulburare mentală, un neajuns moral, o problemă genetică, o problemă psihologică? Teoriile etiologice sunt nenumărate.
Cei mai mulți dintre oameni o recunosc când o văd. Dar, dacă încercăm cu adevărat să înțelegem dependența poate că este mai important să ne punem următoarea întrebare: de ce și cum ajunge cineva dependent? Aceasta este o întrebare importantă, fiinda a nu înțelege cum un iPad poate să fie cocaină electronică trebuie să înțelegem cât de bună poate să fie vechea cocaină sub formă de pudră ca să dea o asemenea dependență.
Cred că cei mai mulți dintre noi pot să înțeleagă de ce cineva ar încerca să se drogheze – de ce ar fuma un joint sau ar trage o liniuță de cocaină; sunt șanse mari ca cei mai mulți dintre cei care citiți aceste rânduri să fi experimentat chiar ei niște expansiuni ale minții.
Totuși cum se face că unii au ajuns să fie dependenți și alții nu? Este marea întrebare care se pune.
Este vorba de genetică? Sau de efectul unei traume ori al unei copilării dure? Poate că oamenii dependenți au un dezechilibru neurochimic? Sau dependenții sunt oameni care pur și simplu au un control slab al impulsurilor și o voință minimă?
Oamenii care nu înțeleg dependența întreabă adesea: Cum o persoană poate fi atât de compulsivă în privința ingerării unei substanțe – fie ea alcool, cocaină, heroină sau o pastilă – sau să se implice într-un comportament dătător de dependență ca jocurile de noroc, sexul sau utilizarea internetului, uneori chiar până în punctul auto-anihilării totale? Pentru nedependenți, asta pur și simplu nu are sens.
Cu siguranță, comportamentul lui Peter nu era rațional, după nici una dintre definițiile cuvântului.
Prin modelul dependenței pe care unii specialiști îl numesc ”furtuna perfectă”, înțelegem că diverși factori ca genetica, mediul, psihologia și neurobiologia funcționează împreună pentru a crea fenomenul exploziv al dependenței. Dar este important să nu uităm că nici o furtună perfectă a dependenței unei persoane nu este aceeași cu a altcuiva. Intensitatea și combinația factorilor care contribuie la dependență sunt un amalgam unic pentru fiecare persoană.
Știm că anumiți oameni sunt mai predispuși decât alții la comportamente care dau dependență; am putea spune că acești oameni sunt mai predispuși să aibă personalități dependente. Mai mult, știm că a avea o dependență în familie poate predispune o persoană la acea problemă și că pentru copiii dependenților posibilitatea de a avea o problemă de dependență este de 8 ori mai mare.
Este mai puțin clar motivul. S-a discutat dacă riscul crescut este o consecință a geneticii, a modelării comportamentului care dă dependență sau doar a dinamicilor familiale disfuncționale care pot să creeze condițiile emoționale și psihologice pentru vulnerabilitatea la dependență. Sau poate toate de mai sus.
Știm, de asemenea, că trauma și abuzul au o corelație semnificativă cu dependența, determinând după unele estimări o probabilitate de patru ori mai mare ca o persoană să devină dependentă.
Mai există și teoria atașamentului , conform căreia un dependent este o persoană care probabil nu a fost îngrijită consecvent și adecvat în copilărie și care se dezvoltă apoi predispusă la codependență, formând apoi un atașament patologic față de o entitate externă, fie ea o persoană, alcool, cocaină sau iPad – toate pentru a umple vidul de îngrijire.
Din toate aceste motive, este de obicei acceptat în sfera psihologiei dependenței că problema nu ține de o anumită substanță sau de un anumit comportament, cât de furtuna perfectă din fundal, de factori genetici, psihologici, de mediu, și neurobiologici care fac o persoană potrivită pentru dependență – orice fel de dependență.
Va urma.....
Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți! – A.M.
Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier specializat în tratarea adicțiilor!
Citiţi şi:
- Părintele Radu Rișu: Provocarea dependenței la copii
- DSP Bistriţa-Năsăud: Tutunul și alte dependențe
- Părintele Radu Roșu: Tehnologia Nouă- CEL BUN, CEL RĂU, CEL URÂT
- Părintele Radu Roșu: Blocat pe panta DEPENDENȚEI DIGITALE
- Părintele Radu Roșu: Problema tehnologiei – influența ecranelor luminoase asupra creierului
























Adaugă comentariu nou