Părintele Radu Rișu: Provocarea dependenței la copii

Evident, ecranele digitale de astăzi nu sunt ecranele inofensive ale televizoarelor de acum 40 de ani, cu antene ca urechile de iepure. În timp ce oamenii ăși fac griji în privința efectelor televiziunii, puterea hipnotizatoare a ecranelor digitale absorbante și interactive asupra minților tinere este cu totul altă mâncare de pește.

Studiile indică un efect mai puternic de activitate a secreției de dopamină – și, astfel, posibil a unei dependențe mai mari – decât televizorul, și mai indică și o creștere a numărului de tulburări clinice cum ar fi AGRESIVITATE, TULBURĂRI AFECTIVE ȘI PSIHOZĂ.

Un caz real a fost al unei mame care povestea că a intrat în toiul nopții în camera fiului său de 17 ani pentru a verifica dacă este bine și a fost îngrozită de ce a descoperit: se jucase Minecraft și intrase în transă; stătea în pat, în capul oaselor, holbându-se, cu ochii roșii și injectați privind în gol, iar iPAD-ul strălucitor stătea alături. A trebuit să-l scuture cu putere să-l aducă la realitate.

Asemenea cazuri sunt multe din păcate și creează victime în continuare de la vârste din ce în ce mai fragede. Din nefericire, pentru mulți copii Minecraft  și copilăria au devenit sinonime.

Acest tip de joc este sub toate aspectele – clinic și neuronal – un drog care dă dependență. Susținătorii Minecraft vor folosi cuvântul magic și în vogă ”educativ”, pentru a anula orice îngrijorare, dar nu reușesc să arate vreo cercetare sau vreo dovadă care să indice cu adevărat că jocurile pe calculator pot duce la o învățare mai bună.

Sigur, există unele dovezi că aceste jocuri pot să îmbunătățească orientarea spațială și recunoașterea tiparelor – dar cu ce preț?

Istoria este plină de exemple de noi soluții ”miraculoase” care nu au făcut decât să agraveze problema pe care încercau să o vindece.

Când alchimiștii chiezi din secolul al IX-lea au inventat praful de pușcă, acesta trebuia să fie un elixir medicinal care ar fi contribuit la obținerea nemuririi; dar, în loc să prelungească viața, praful de pușcă, după cum știm, a luat mai multe vieți decât orice altă substanță creată vreodată.

Sigmund Freud considera cocaina o substanță ”magică”, potrivită pentru a vindeca depresia și dependența de morfină – nu pentru a provoca dependență epidemică, și heroina a fost inițial salutată ca o substanță miraculoasă, atunci când au inventat-o germanii, pe la 1870, ca o alternativă la morfină ”sigură și nedătătoare de dependență”. Știm cu toții cum s-a sfârșit asta.

Și, mai exact, în ce fel este Minecraft -  și jocurile similare - un drog digital dătător de dependență?

”Posibilitățile nelimitate” ale jocului, mereu mai multe și fără sfârșit, aruncă o vrajă hipnotizatoare asupra copiilor, alături de conținutul stimulator și hiperactivator, provoacă un efect dopaminergic (care sporește secreția de dopamină); acea creștere de dopamină devine ingredientul esențial în dinamica proimordială a formării dependenței.

Cele mai primitive zone ale creierului nostru – trunchiul cerebral și cerebelul – sunt sediul străvechiului nostru sistem dopaminergic. Iar când o acțiune are un rezultat care ne face să ne simțim bine – cum ar fi să găsim hrană sau ceva nou pe internet sau într-un joc – se secretă dopamină, care oferă senzația de plăcere și creează un ciclu al dependenței de tipul ”cu ât avem mai mult, cu atât vrem mai mult”.

Mai mult, jocul creează și posibilitatea noului, ceva ce creierul nostru este făcut să exploreze. Dr. Peter Whybrow, directorul Institutului de Cercetare în Neuroștiințe șiComportamnet Uman de la UCLA, numește calculatoarele și jocurile pe calculator ”cocaină electronică” și descrie astfel această dinamică de căutare a noului dătătoare de dependență: ”Creierul nostru este configurat să găsească recompensa imediată. În tehnologie, noutatea este recompensa. În esență, devi dependent de nou.

Ceea ce face ca Minecraft să dea foarte ușor dependență depășește creșterea nivelului de dopamină și căutarea obsesivă de nou , generată de construirea de tip Lego; combinând imageria arhetipală cu principii fundamentale de psihologie comportamentală, Mojang a creeat un joc bazat pe un sistem de recompense menit să țină copiii în joc.

Dat fiind că recompensele sunt distribuite aleatoriu pe cuprinsul ”pământului”, utilizatorul nu știe niciodată care lovitură de târnacop va găsi aurul sau diamantele căutate.

Exact ca la automatele de jocuri din cazinouri, este vorba despre un sisten de recompensare cu rată variabilă, sistemul de recompensare apt în cea mai mare măsură să genereze obiceiuri și dependență – putem întreba orice persoană care și-a jucat obsesiv toți banii de salariu, monedă după monedă, încercându-și norocul la jocuri mecanice.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți! – A.M.

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier în adicții!