Părintele Radu Roșu: Efectul TETRIS

Dragi cititori! Spuneam în articolul trecut faptul că, cu siguranță vedem tablete, Game Boy și smartphone-uri, cu toată dependența pe care o dau și cu efectele care transformă psihicul, și că tulburător este că puștii expuși la aceste droguri digitale sunt din ce în ce mai tineri și mai tineri și mai tineri.

Și ca să ne dăm și mai bine seama că într-adevăr așa este, aduc în atenția dumneavoastră că la o școală din statele unite, ca de altfel multe dintre ele care se confruntă cu asemenea probleme vis-à-vis de dependența de gadgeturi și jocuri pe calculator și telefon sau tabletă, după ce s-a terminat lectura de pe iPad-uri, câțive copii au refuzat cu vehemență să renunțe a ler lăsa din mână deorece schimbaseră ce aveau de citi cu jocul Minecraft. Când au fost rugați să închidă iPad-urile s-au opus cu vehemență.

În altă școală, la clubul de lectură, când un băiat din elevii prezenți a fost întrebat ce s-a citit, nu făcea altceva decât să privească în gol, lipsit de expresie. Când a fost întrebat la ce se gândește, a răspuns: ”Nu pot să-mi scot din minte Playstation4!” Iar alt băiat în aceeași situație spunea că nu poate să nu se gândească la cuburile din Minecraft.

Acei doi băieți trăiau o formă ușoară a Fenomenului de Transfer de Joc, sau a Efectului Tetris, o sintagmă folosită pentru a descrie fenomenul în care jucătorii obsesivi încep să vadă formele și tiparele visual din jocurile lor apărând intruziv în gândurile din starea de veghesau în vise.

Această invzie electronica a mințiis-a extins dincolo de Tetris și pătrate. Prof. dr. Mark Griffiths și Angelica Ortiz de Gortari de la Universitatea Nottingham Trent din Marea Britanie au realizat trei studii pe 1600 de jucători și au descoperit că toți au experimantat la un moment dat, FTJ.

Simptomele includeau reflexe, senzații, gânduri sau acțiuni involuntare – uneori la distanță de ore sau chiar zile după ce subiecții nu mai jucaseră.

Unii au relatat că puteau auzi efecte audio, muzica și vocile personajelor; sunetele includeau explozii, șuierat de gloanțe, zăngănit de săbii, țipete sau chiar respirații. Un jucător a afirmat că a auzit pe cineva care șoptea într-una cuvântul ”moarte” timp de câteva zile după ce n-a mai jucat; alții au povestit cum imagini din jocurile lor le apăreau brusc înaintea ochilor.

Imageria digital intensive și hiperactivatoare a ecranelor interactive generează asupra psihicului nostrum un asalt mental mai invaziv și mai pătrunzător decât cărțile și emisiunile de televiziune. Participanții la studiu au povestit că se simțeau îngroziți când trebuia să se adapteze la lumea reală – ”Mă speriam când ieșeam afară și copacii erau rotunzi și nu pătrați!”

Desigur, acestea sunt cazuri extreme, dar cercetarea arată că unii jucători nu pot să nu se gândească la jocurile lor, în timp ce alții manifestă semne de confundare a jocului cu viața reală. Conform dr. de Gortari această confuzie de ”joc vs. viață reală” poate fi similar psihozei.

Mai mult, la fel ca în consumul oricărui drog, cu cât iei maic mult, cu atât consecințele sunt mai rele – iar drogurile digitale nu fac exepție.

Pe lângă studiul dr. Griffiths și dr. de Gotari, există și alte cercetări clinic care indică faptul că ecranele și jocurile sunt implicate în tulburări psihice manifestate ca schizofrenie sau psihoză.

Ecranele hiperactivatoare și imaginea jocurilor pe calculator au un effect profund și pustiitor asupra psihicului și sănătății mentale a tinerilor, dar, pe deasupra, afectează și neurobiologia creierului.

Adaptarea neurobiologică evolutivă are nevoie de timp; încă avem, în esență, același creier echipat pentru vânătoare și pentru cules pe care îl aveau strămoșii noștri. Creierul nostrum pur și simplu nu este proiectat pentru hiperstimularea vizuală cu care ne bombardează tehnologia digital dezvoltată.

Dezvoltarea cerebrală este un process fragil , care poate fi perturbat cu ușurință deopotrivă de substimulare și suprastimulare – cum ar fi suprastimularea cerebrală experimentată de creierul unui împătimit de jocuri.

Hiperstimularea prin imageria ecranului poate să se întipărească în conștiința copiilor și să le bântuie gândurile și visele  - iar acum vedem că, mai mult, ”perturbă” dezvoltarea cerebrală.

Cu toate acestea, continuăm să punem din ce în ce mai multe ecrane în mâinile opiilor din ce în ce mai tineri și mai tineri.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți! – A.M.

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier în adicții!