Părintele Radu Roșu: Experiențe reale VS Experiențe digitale (2)

Spuneam în articolul trecut faptul că, o problemă aparte și care este susținută de cei care fabrică jocurile ”creative”, este că jocurile acaparatoare pot să ofere o relație mai bună a copiilor cu natura. Tărâmul digital, însă, a uzurpat experiențele vieții reale. Azi, tehnologia a depășit biologia. Societatea noastră a trecut printr-o modificare fundamntală, iar biologia pur și simplu nu a fost capabilă să evolueze și să se adapteze suficient de repede.

Spuneam, de asemenea, că, copiii noștri, din păcate, n-o să învețe nimic.  În ciuda cuvintelor cheie ca ”educativ” și ”implicare”, înlăuntrul minunaților noștri cai troieni din ecranele ”educative” se află de fapt tulburări clinice  și de dezvoltare.

Ba chiar mai rău există unele cercetări care artă că, de fapt, expunerea la imaginea ecranului ne tocește simțurile. Potrivit rezultatelor șocante ale unei cercetări longitudinale desfășurate pe parcursul a peste 20 de ani, făcută de Asociația Germană de Psihologie în asociere cu Universitatea din Tubingen, ne pierdem acuitatea senzorială cu 1% pe an.

Acestă cercetare a început în anii 1960, când profesorii de la universitate au observat că, după răspândiirea televizoarelor în anii 1950, studenții păreau să sufere de o reducere severă a acuității senzoriale; păreau mai puțin atenți decât cei din generațiile anterioare la informațiile din mediul înconjurător, ceea ce avea un efect negativ asupra capacității lor de a învăța. Universitatea a intrat apoi în parteneriat Cu Asociația Germană de Psihologie pentru a evalua acest fenomen.

În cadruul cercetării s-au realizat teste senzoriale pe 400 de studenți în fiecare an , de-a lungul a peste douăzeci de ani – total peste 8000 de subiecți. Rezultatele i-au șocat și pe cercetători; fiecare grup era puțin mai desensibilzat decât cel dinainte.

Joseph Clinton Pierce , pionier specializat în educație, autorul cărții ”Copilul Magic”, a scris pe larg despre acest studiu în cartea sa din 2002, ”Biologia Transcendenței” : ”În urmă cu cincisprezece ani, oamenii puteau distinge peste 300000 de sunete; astăzi, copiii nu depășesc 100000...În urmă cu douăzeci de ani, subiectul obișnuit putea identifica 350 de nuanțe diferite ale unei anumite culori. Astăzi, numărul este 130.”

În raportul lor, cercetătorii concluzionau că este nevoie de o ”senzație brutală” din ce în ce mai intensă pentru ca stimulii să fie înregistrați de creierul nostru. Într-adevăr, tot ce trebuie să facem este să privim în jur, la lumea noastră și la peisajul media; ”senzația brutală” a mai multor lumini sclipitore , a mai multor sunete ascuțite sunt peste tot – în reclame, în filme, în viață – totul pentru a ne atrage atenția desensibilizată.

Studiul german s-a încheiat la sfârșitul anilor 1980, cu mult înainte să sporim cu adevărat miza hiperstimulantă cu ecranele interactive acaparatoare. Asta ridică întrebarea: dacă această tendință de desensibilizare de 1% pe an a fost continuată – și foarte probabil a fost accelerată – cu ecranele interactive, ce nivel de acuitate senzorială au bombardații Copii ai Ecranului din zilele noastre? În câțiva ani, vor mai fi capabili să vadă sau să audă ceva ce nu le e urlat sau aprins în față?

Dar nu vă faceți griji. Ecranele hiperstimulatoare și sclipitoare sunt educative.

Cel puțin asta este povestea care ni se vinde în timp ce creăm o generație de copii crescuți în acest peisaj de hiperstimulare, dependență și estompare a realității, pe măsură ce corporații masive de tehnologie ca Apple, Microsoft și Amplify îi manipulează cu rea voință pe părinții bine intenționați să creadă că iPad-urile, tabletele, smartphone-urile și jocurile hipnotizatoare ca Minecraft sunt instrumente educative minunate , care îi vor face pe copii mai deștepți

Această combinație de companii de tehnologie oportuniste, conducere oarbă a școlilor și părinți păcăliți a dus la epidemia de ”capete plecate” și ”fețe sclipitoare” la care orice adult care are cât de cât spirit de observație a fost martor în ultimi câțiva ani – Invazia Copiilor Ecranului.

Fie că ne place sau nu, realitatea e că, în cultura noastră a ecranului strălucitor, în esență le-am dat celor mai inocenți și mai vulnerabili dintre noi un drog electronic cu efect de generare a dependenței și de modificare a minții.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți! – A.M.

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier în adicții!