DSP Bistriţa-Năsăud: Tutunul și alte dependențe

Dependența este o condiție care rezultă atunci când o persoană consumă o substanță (de exemplu, tutun, alcool, droguri) sau se angajează într-o activitate (de exemplu, jocurile de noroc, sexul, cumpărăturile) care poate fi plăcută, dar continuarea acesteia devine compulsivă și interferează cu obișnuința responsabilități și preocupări, cum ar fi munca, relațiile sau sănătatea.
Dependențele, pentru că sunt multe, sunt probleme de sănătate care necesită tratament medical și psihoterapeutic specializat, unde oprirea consumului sau încetarea comportamentului este doar primul pas. Persoanele care au dezvoltat dependențe nu îşi dau seama că comportamentul lor este în afara controlului și provoacă probleme pentru ei înșiși și pentru alții. Dependenţa este atât psihologică, cât și comportamentală. Dependențele sunt caracterizate prin dorință, constrângere şi incapacitatea de a spune „stop” utilizării unor substanţe sau obiceiuri disfuncţionale.
Persoanele care se confruntă cu dependențele confundă dependența cu obiceiul. Dependența – este o componentă psihologică/ fizică în care persoana este în imposibilitatea de a controla aspectele dependenței fără ajutor din cauza condițiilor mentale sau fizice implicate. Obiceiul – se face prin alegere. Persoana are puterea să aleagă când să se oprească și se va opri. Componenta psihologică/ fizică apare doar la dependenţă, nu şi la obicei.
Stilul de viată modern prin complexitatea lui sofisticată, a condus la o diversificare a tipurilor de dependență iar astăzi vorbim de dependențe de substanțe (tutun, alcool, droguri, medicamente prescrise, halucinogene), dependențe de comportament (sex, pornografie, jocuri video, muncă, durere, spiritualitate, cumpărături, alimente) și tulburări ale controlului impulsurilor (jocuri de noroc, acte agresive și compulsive, cleptomanie, piromanie).
Cauzele dependenței variază considerabil și pot fi o combinaţie de factori fizici, mentali, emoționali și circumstanțiali. Iată câteva din cauzele recunoscute de dependenţă: istoricul familial, stresul, gândirea negativă - cum ar fi o abordare de totul sau nimic pentru viață, anxietate,depresia, durerea cronică, fie emoțională sau fizică.
Deși aproape toată lumea se angajează în toate activitățile enumerate mai sus – cumpărături, jocuri de noroc, și, desigur, mâncat îşi exercită – într-o anumită măsură și poate chiar se bucură de comportament foarte mult, comportamentul nu este văzut ca fiind o dependență doar dacă următoarele afirmații sunt adevărate: persoana se luptă cu probleme de sănătate mintală sau de sănătate fizică ca urmare a dependenței și/ sau incapacitatea de a opri. Persoana are dificultăți în relații și, în unele cazuri, la locul de muncă deoarece comportamentul de tip dependent este atât de perturbator. Persoana experimentează și alte consecințe negative, care sunt cauzate direct de continuarea dependenței. De exemplu, o persoană cu o dependență de jocuri de noroc poate juca casa, poate pierde un loc de muncă, și să împrumute sume mari de bani din cauza naturii extreme a dependenței de jocurile de noroc. Persoana respectivă este în imposibilitatea de a opri angajarea în comportament în ciuda acestor consecințe.
Dacă cineva se luptă cu o dependență, vestea bună este că tratamentul este un instrument puternic de intervenție. Procesul de învățare despre cum se poate gestiona un astfel de comportament si însușirea unei noi perspective despre cum pot fi abordate problemele cauzate de tipul de dependență presupune un tratament intensiv și integrat. Procesul de recuperare psihoterapeutic, se referă la a face schimbări de durată legate de problema dependenței – prevenirea recăderilor și schimbarea comportamentului, schimbarea credințelor asociate consumului, a stilului de viață și atitudinilor, a imaginii de sine și a modalității de exprimare și reglare a emoțiilor, a tiparelor de interacțiune în relațiile sociale și familiale.
Cu toate acestea, există numeroase mituri despre adicții și persoanele dependente, precum ”dependența nu se poate trata, nu ai ce face”, „persoana dependentă este o persoană ratată, care și-a pierdut totul în viață și tot ce îl interesează e să consume”, ”dependentul nu suferă și nu îi pasă, suferă doar cei de lângă el”, ”nu trebuie să spui nimic despre dependența sa unei persoane dependente”, ”e vina lui că nu se lasă, nu vrea/nu are voință”, ”dacă se oprește din consum, nu are nevoie de tratament sau terapie; când nu bea e un om perfect”. Riscul miturilor despre adicții este însă unul major – pot fi interiorizate și în cazul declanșării unei adicții, personal sau la un membru al familiei, ele pot fi aplicate și de aici descurajarea, neputința, vinovăția, rușinea, continuarea consumului.
Da, miturile pot fi obstacole în drumul de căutare a ajutorului specializat și deci, spre tratament. Ele pot întârzia oprirea și recuperarea, timp în care dependența se agravează. Sau pot chiar afecta credințele despre tratament și prin urmare pot îngreuna evoluția favorabilă a unei persoane cu dependență deja aflată în recuperare. Niciodată să nu îi oprim pe cei aflați în astfel de suferințe în a căuta ajutor și soluții, niciodată să nu renunțăm în ai sprijini!

Mirela Parker, Compartiment Educație pentru Sănătate al DSP BN