TEATRUL DE CAMERĂ BISTRIȚA-Începuturile care nu trebuie uitate

Răsfoind, zilele trecute, prin biblioteca personală câteva dintre lucrările regretatului Cornel Udrea și rememorând începuturile Festivalului de Teatru de la Bistrița, am avut bucuria unei descoperiri care mi-a readus în suflet emoția începutului. Printre materiale, am regăsit acei „muguri” care au stat la baza teatrului bistrițean — o perioadă de dinaintea consacrării, dar plină de entuziasm, curaj și pasiune.

Era o vreme în care mulți dintre cei care astăzi vorbesc cu emfază despre realizările „teatrului local” nici măcar nu își schimbaseră încă bocancii și ițarii pe care, poate, astăzi îi privesc cu superioritate. Dar atunci, la Bistrița, exista deja o formă autentică de expresie teatrală: Teatrul de Cameră.

Noi, cei care apar în imaginile acelor vremuri, am fost cei care i-am dat acest nume și, mai ales, i-am dat viață. Am început cu pași mici, dar siguri: am căutat texte potrivite, le-am adaptat, le-am montat și le-am jucat — acasă, dar și în turnee prin țară. Pentru unii poate părea greu de crezut astăzi, dar totul s-a făcut din pură dragoste pentru teatru.

E greu să-i numesc pe toți cei care au făcut parte din această echipă. Veneam din profesii diferite, cu drumuri diferite, dar ne unea aceeași pasiune. Și tocmai această diversitate, dublată de entuziasm și dăruire, a dat naștere unei echipe care a rezistat ani buni și care, fără îndoială, a pus temelia pentru pașii mai mari care aveau să urmeze în teatrul bistrițean.

Nu știu unde se află astăzi toți cei care apar în vechile programe de sală, dar revederea acelor imagini mi-a adus o bucurie sinceră. Mi-am amintit de spectacolele jucate, de emoțiile scenelor din diferite orașe ale țării și de acel sentiment unic de început, când totul era posibil.

Acum, în preajma Sfintelor Sărbători de Paște, gândul meu se îndreaptă către toți cei care au fost parte din această poveste. Le doresc un Paște liniștit, sărbători fericite și bucuria de a ști că, atunci când a fost nevoie, am fost acolo — și am început să clădim.

Sper ca această amintire să fie împărtășită de toți cei care se vor regăsi în aceste rânduri, în acele programe de sală sau, pur și simplu, în spiritul viu al Teatrului de Cameră Bistrița.

Dorel Cosma