Vali Şerban a readus atmosfera Cenaclului Flacăra la Bistriţa

Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” a readus atmosfera Cenaclului Flacăra, după 30 de ani, mai aproape de noi prin prezenţa folkiştilor Vali Şerban şi Florin Săsărman. Întâlnirea a avut în centru lansarea volumului „Istoria unui vis. O poveste subiectivă a Cenaclului Flacăra” scris de unul dintre cei mai cunoscuţi oameni care au făcut parte ani buni din mişcarea lui Adrian Păunescu. „Cenaclul Flacăra reprezintă tinereţea mea. Am fost legat de muzica folk, de poezia adevărată, iar visul lui Florin Săsărman, să ajungă în Cenaclul Flacăra, l-am cunoscut şi m-am bucurat când am văzut că piesele lui sunt cântate alături de cele ale marilor nume folk, pe stadioane. Sentimentele trăite la Cenaclul Flacăra se întorc şi te stăpânesc şi acum. Volumele de versuri ale lui Adrian Păunescu m-au cucerit, iar, contrar celor spuse de unii, Păunescu a făcut mult bine în ţară, dar şi mie personal. Despre volumul lansat astăzi vă spun că se vede mâna de prozator al lui Vali Şerban, care scrie foarte bine, stăpâneşte dialogul, ştie să construiască”, declară managerul instituţiei, Ioan Pintea.
Cantautorul Florin Săsărman, bistriţeanul care a ajuns în Cenaclul Flacăra, a refăcut în câteva cuvinte istoricul Cenaclului care aduna câte 40.000 spectatori, reamintind în acelaşi timp şi legăturile lui Adrian Păunescu cu Năsăudul, unde venea cel puţin de două ori pe an la familiile Vaida şi Nistor: „Păunescu plângea pentru ţara lui, dar ştia să fie şi foarte ferm când avea anumite convingeri puternice, era un izvor nesecat de apă limpede, dar şi o lavă. 80% dintre părerile pe care le-am auzit după 90 despre Păunescu au fost negative şi nu ştiu de ce. Despre Vali Şerban vă pot spune că a avut o relaţie specială cu Păunescu, de prietenie, dar şi de adversitate, în 9 ani părăsind Cenaclul de şapte ori. Vali Şerban a fost un om de bază şi mă bucur că ne redă atmosfera Cenaclului într-o carte, scrisă cu pace interioară, cu împăcarea ce ţi-o dă trecerea timpului. Este o carte pe care nu am lăsat-o din mână după ce am început s-o citesc, aşa cum nu mi s-a mai întâmplat de mult, din vremea liceului”. “ Eu n-am de gând să scriu nicio autobiografie, nicio antologie, nici vreun dicționar folk. Nu mi-aș găsi locul în ele – cum să le scriu? Așa că mă voi ocupa îndeaproape, pe-ndelete, de istoria acestui – sau acelui? – vis. Un vis al meu și-al acelor derbedei de geniu alături de care l-am trăit, un derbedeu mai mic, și eu. Or visele, după cum bine se știe, sunt roz-diafane, ușor cețoase și adânc misterioase. Nu se pot îndosaria visele; încearcă d-ta!... te vei alege cu un coșmar de toată frumusețea... Și ca să-nchei precizarea, să știți că voi descrie faptele acelor femei și acelor bărbați, așa cum s-au văzut ele – și chiar mai mult – dinspre partea mea de vis; căci, așa cum nimeni nu mi-a fost obligat, nici eu n-am nicio obligație în fața nimănui!... să se știe, și-n veci fie zis...” (Vali Șerban)

Autorul cărţii, Vali Şerban, a spus în faţa bistriţenilor veniţi să-l vadă că a scris o carte în care se regăseşte atât Adrian Păunescu, cel plin de entuziasm şi care avea momente de geniu, dar şi colegii, care au făcut din muzica folk un fenomen cum nu se va mai întâlni în ţară.
În finalul întâlnirii, Vali Şerban şi Florin Săsărman au susţinut un recital folk, aplaudat la scenă deschisă de cei prezenţi.