Cartea spitalului orășenesc „Dr. George Trifon” – Năsăud. Momente și documente

Lucrarea lui Călin Emilian Cira și a părintelui Georgică Cira dedicată spitalului orășenesc „Dr. George Trifon” de la Năsăud se constituie, apodictic, într-un exemplu strălucit de cercetare în arealul istoriei locale. Cei doi autori reușesc să ofere acestei instituții cu prilejul aniversării a patru decenii de la inaugurarea clădirii spitalului monobloc, o mărturie prețioasă, în paginile căreia sunt tezaurizate elementele definitorii ale istoriei acestuia și sunt imortalizate, prin intermediul fotografiilor, chipuri și momente de importanță primordială pentru subiect. Astfel, după cum remarcă Daniel Marcu, managerul instituției, în cuvântul de deschidere:

„Această scriere își propune să fie mai mult decât o simplă cronologie a faptelor și a realizărilor. Ea este un omagiu adus celor care au transformat zidu­rile reci într-un loc al alinării și al speranței, un spațiu unde profesionalismul se împletește cu empatia, iar știința, cu omenia.

Totodată, este o mărturie a unui drum parcurs cu dăruire, un drum care ne arată că medicina nu este doar o profesie, ci și o vocație, un act de slujire a vieții.

Fiecare pagină surprinde fragmente dintr-o poveste colectivă: istoria spitalului ca instituție, dar și istoriile personale ale celor care fac parte din el – pacienți care au găsit aici alinare, cadre medicale care și-au dedicat ani din viață acestei misiuni, cola­boratori și parteneri care au sprijinit dezvoltarea” (p. 9).

Istoria instituției e prezentată în cadrul unor capitole precum: „realizarea unui vis” (p. 23-45), „anul 2020 – anul în care a debutat pandemia Covid-19” (p. 46-49), „spitalul azi” (pș 50-53), sau: „personalul contractual din cadrul spitalului orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud” (p. 54-84). Apoi, în unitatea tematică intitulată: „Gând și faptă – proiecte pentru ziua de mâine” (p. 85-86), sunt aduse în atenție gândurile de viitor. Autorii nu omit nici chestiuni precum asistența religioasă (p. 86-91), ecourile din presă cu privire la spital (p. 114-118), cele din documentele vremii (p. 119-211), dar nici chestiuni precum cele memoriale (p. 227-260), ori amintirile (p. 261-265). Autorii reușesc aici să pună în legătură dezvoltarea orașului și creșterea nevoilor acestuia cu necesitatea construirii unui corp de policlinică[1], ori a noului spital, dar reușesc totodată să acopere aspecte prosopografice, atât de necesare în procesul de însuflețire care trebuie să acompanieze orice demers istoriografic reușit. Remarcabilă este, de asemenea, abundența imagistică a monografiei, care îi conferă, precum era de așteptat, statutul de album. Cei doi Cira, tată și fiu reușesc să insereze aici atât documente, planuri și fișe, cât și forografii menite a-l transpune pe cititor în atmosfera complexă a lucrărilor și să-l invite să reitereze un segment de istorie care este, îndeobște, neglijat de către cercetarea contemporană.

Bine scrisă, dedicată unui subiect important pentru zona Năsăudului și pentru istoria medicală românească deopotrivă, monografia-album a lui Călin Emilian Cira și a părintelui Georgică Cira, intitulată: Cartea spitalului orășenesc „Dr. George Trifon” – Năsăud. Momente și documente. Volum apărut cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la inaugurarea clădirii spitalului monobloc, apărută la editura Actual din Cluj-Napoca în anul 2025, se constituie astfel deopotrivă într-o mărturie valoroasă cu privire la oamenii mari de altă dată și eforturile lor de a ridica Năsăudul ca oraș și de a-i ajuta pe locuitorii din acestă zonă, cât și într-o încercare de a tezauriza informații prețioase, neglijate până acum de către cercetători și a oferi cititorilor, într-un veșmânt grafic de invidiat, o invitație la o lectură sinestezică. De aceea, autorii se cuvin felicitați, iar cartea recomandată cu multă căldură.