Thomas Mann: Iosif și frații săi (Joseph und seine Bruders)

     Cel mai de seamă scriitor german și unul din titanii prozei mondiale, Laureat al Premiului Nobel în 1929, cunoaște și azi o extraordinară răspândire, fiind ecranizat, dramatizat, tipărit și apreciat în întreaga lume, unul din cei mai premiați scriitori ai secolului al XX-lea., faimos pe toate continentele.

         Născut la Lubeck, în Germania (n.1875-d.1955), publică la vârsta de 25 de ani „Casa Buddenbrock”, pentru care va lua Premiul Nobel în 1929, Se căsătorește în 1905 cu fiica unui profesor Universitar și va avea patru copii, toți viitori scriitori,  o adevărată dinastie literară.

          În 1933, după instaurarea nazismului în Germania, se pornește o aprigă campanie împotriva sa. I se confiscă bunurile și i se retrag toate titlurile. Emigrează cu familia în Statele Unite dar, deși obține cetățenia americană în 1944, se va retrage în Elveția, locuind la Zurich până la sfârșitul vieții.

          În șirul faimoaselor sale scrieri literare, opt romane și multe  povestiri célèbre,   amintim: „Muntele vrăjit”, ,„Moartea la Veneția „Iosif și frații săi”, „Lotte la Weimar” ,,,Mario și vrăjitorul”,,„Doctor Faustus”.

          Dintre toate creațiile sale, tetralogia „Iosif și frații săi” a fost creația cea mai dragă sufletului său. Și mie, deși unii spun a fi „Casa Buddenbrook”(roman care deschide seria romanelor cu tema decăderii  sau ascensiunii unei familii).

          Tetralogia „Iosif și frații săi”apare, volum după volum în 1933,1934,1936 și 1944.

                   Cu evidență, acest masiv și splendid roman se inspiră tematic din  Sfânta Scriptură, Geneză, cap.27-50, unde avem povestea fascinantă a vieții lui Iacov, tatăl său și apoi a lui Iosif, acesta fiind un premodel al Mântuitorului nostru IISUS HRISTOS.

         Cele patru volume au următoarele teme și motive literare:

     Vol. I:  Se ocupă în întegralitatea sa de viața lui Iacov, începând cu tinerețea sa, cu felul în care l-a înșelat pe Essau luându-i dreptul de întâi născut și moștenitor, călătoria lui în Haran, cetatea Mesopotamiei, de unde-și va aduce pe soțiile Rebecca și Lea, fiii săi, robi și roabe și turme

          Era o vreme când Dumnezeu și îngerii Săi vorbeau cu oamenii față către față sau în vis.

         Vol.II: Prezentarea celor doisprezece frați, geloziile lor împotriva lui Iosif, din pricină că era cel mai iubit de părinții săi.

          Trimis să vadă pe frați, Iosif este aruncat într-o fântână și apoi vândut unor negustori ismaeliți, care-l duc în Egipt. Iubit și de Dumnezeu, după cum se vede, Iosif are niște vise misterioase și profetice.

Visase că el și frații lui aveau fiecare în față niște snopi, iar snopii fraților s-au adunat toți în jurul lui și i se închinau. Frații s-au revoltat: „Ce, măi? O să domnești tu peste noi?”

          Altădată, i se arătase Soarele și Luna și unsprezece stele, care i se închinau. Tatăl, Iacov, se revolt și el:„Ce, eu și mama ta și frații tăi ne vom închina ție?”

Vol.. III îl arată pe Iosif în Egipt, dus de negustori și ajuns în casa lui Putifar, demnitar faraonic și este pus de acesta să-i administreze averea lui.

Soața lui Putifar i se oferă lui Iosif, dar el nu vrea să-și necinstească stăpânul. Din învinuire mincinoasă a acesteia, Iosif ajunge în închisoare. Aici tălmăcește vise și îi merge faima, fiind chemat la Faraon, care avusese un vis tulburător. Uimit de tîlmăcirea visului, care arăta șapte ani de rodire și șapte urmăori de foamete, este numit  să administreze toată țara.

          Vol. IV. Anii cei răi, foamete peste tot pământul. Iacov își trimite fiii să aducă hrană din Egipt; întâlnirile cu frații.. Iosif nu li se dezvăluie decât după ce frații vin a doua oară. Sunt învinuiți, închiși în temniță, dar în urmă li se dezvăluie făcându-le fraților o enormă surpriză și se reconciliază cu aceștia, aducându-și toată familia în Egipt.

Thomas Mann se  vădește a fi un bun cunoscător al lumii antice, folosind scrierile unor oameni de știință german despre Egipt, Țara Canaanului antic și a Egiptului. Narațiunea este extreme de captivană, cu detalii pasionale și analiză psihologică de mare clasă.

         El plasează acțiunea nu în vremea faraonului Ramses, ci a lui Akhenaton, cel care introduce elemente ale unei religii solare monoteiste. În rest, se respectă informațiile din Geneză, iar ceea ce este contribuție personală sunt detaliile, probleme de analiză psihologică. Vasta narațiune este făcută cu acribie, remarcabil talent narativ-descriptiv, cu umor și o excepțională cunoaștere a sufletului omenesc.

                                                          X

Acum, la final, vă pun o problemă extraordinară, care m-a obsedat multă vreme, fără a îndrăzni să o expun public.

Dacă acceptăm că Iosif este un premodel al lui IISUS HRISTOS (căci „Noul Testament în cel vechi se ascunde”, zice Fer. Augustin), vedem că Iosif și-a iertat frații (după ce a fost sever cu ei și i-a ținut și în închisoare, dar în final i-a iertat) Oare cum va proceda HRISTOS,  Judecătorul viilor și al morților cu cei care L-au torturat și răstignit? Fără îndoială, urmând sfatul Părintelui ceresc, fiindcă Dumnezeiescul Fiu  toate le împlinește după voia Părintelui.

          Oare are dreptate Origen când spune că în final umanitatea întreagă se va mântui? Din păcate, până atunci trebuie să trecem –posibil, prin iad și Rai pentru îndreptare sau răsplătire provizorie:„Și Iadul și moartea au dat pe morții lor”-glăsuiește Apocalipsa.

         Dar…și parabolele sunt adevărate până la ultima literă, căci zice Domnul:„Cerule și pământul vor  trece, dar cuvintele mele nu vor trece”. Parabola omului de neam mare care a mers să-și ia  împărăția și să împărățească, spune că în urma, dușmanii Lui au trimis o delegație să spună că ei nu vor ca Acesta să domnească peste ei.

La întoarcere, ca Împărat, a cerut socoterală slugilor săi și la urmă a poruncit:„Iar pe acești vrăjmași ai mei  (care nu au vrut să le fiu Împărat), aduceți-i și tăiațiiI înaintea mea.”

Dumnezeu face-va după voia Sa eternă și Preasfântă, desăvârșit dreaptă, bun cu cei ce grșim neștiind, dar cu cei ce au cunoscut pe deplin că este Fiul dumnezeiesc al Părntelui și L-au urât și L-au respins, probabil că nu va fi iertare.

          Rog pe iubiții mei cititori din toate categoriile: scriitori, intelectuali, preoți –cu nume sau anonimi- să-și expună o părere, cu deosebire asupra acestei ultime chestiuni de spiritualitate. Aș aprecia foarte mult buna voință.

                                                          Prof. Vasile Găurean