Părintele Radu Roșu: Soma Electronică

Deși s-ar putea să îi șocheze pe unii – chiar și pe terapeuții instruiți – nu este nouă ideea că ecranele electronice ar putea să aibă un efect de generare a dependenței asemănător cu cel al drogurilor.

În 1985, cu douăzeci și cinci de ani înainte ca Steve Jobs, purtând carcteristicul pulover negru pe gât, să prezinte lumii revoluționarul iPad, Neil Postman, un intelectual vizionar, profesor la NYU, a scris o cărticică profetică, Distracția care ne omoară. Acolo susținea că trăim într-o lume echivalentă celei din Minunata lume nouă, a lui Aldous Huxley, dar că, în loc de soma, drogul imaginar al lui Huxley, elixirul nostru dătător de dependență este ”noul” mediu electronic – televiziunea.

Era o idee provocatoare: televizorul ca drog asemănător cocainei.

Postman consiera că, la fel ca soma și cocaina, acest mediu vizual este atât de generator de dependență, încât creează o întreagă societate de căutători de plăceri neinformați. Sî nu uităm că Postman și-a scris cugetările înțelepte cu mult înainte ca lumea să întrezărească măcar un Xbox, un smartphone, un iPad, o tabletă sau un laptop.

De fapt, tehnologia insidioasă despre care vorbea Postman era depășitul ”TEMBELIZOR”. La fel de îngrijorați suntem și noi în legătură cu noua tehnologie și cu dependența de aceasta . Cercetările ne arată că , dacă televizorul era cocaină asemănătoare cu soma, atunci iPad-urile mai puternice, hiperstimulatoare și interactive pot fi considerate heroina mai dătătoare de dependență a peisajului media electronic.

Mai mult, Postman nu considera că media electronice erau doar un drog care dă dependență. El considera că televiziunea a însemnat o schimbare semnificativă în dezvoltarea umană, având un impact fundamental nu numai asupra modului în care comunicăm, ci asupra modului în care gândim.

Susținea că, din moment ce imaginile televiziunii au înlocuit cuvântul scris ca mijloc predominant de comunicare , capacitatea noastră de implicare într-un discurs rațional profund și abordarea dialectică a problemelor importante și complexe – care au evoluat pe parcursul a sute de ani datorită cititului – sunt acum compromise.

Noi am fost efectiv prostiți, profunzimea limbii scrise fiind înlocuită de imaginile vizuale superficiale ale ”informației de divertisment” specifice televiziunii.

În afară de efectul dependenței, a scris el, din perspective pedagogiei, media electronice pur și simplu nu sunt eficiente sau adecvate clasei. Credea că recentul, pe atunci calculator personal (PC), la fel ca televiziunea, oferă o formă a transferului de informație pasivă și superficială, de sus în jos, mai degrabă decât implicarea în interacțiunea cognitivă și dinamică necesară pentru citirea unui discurs scris complex.

El s-a opus utilizării PC-urilor în școli fiindcă îi lipsește dinamica de grup necesară, un ingredient crucial deopotrivă în procesul de educație și în procesul de socializre.

Astăzi, într-o lume a educației online și a claselor virtuale cu zeci de mii de elevi și studenți – cre sunt cu toții ”singuri împreună” și izolați fiecare în fața unui ecran de calculator – ne întrebăm ce ar crede Postman dacă ar trăi să vadă expansiunea exponențială a tehnologiei în educație ca formă a comunicării de masă.

Un Postman clarvăzător a susținut că dezbinările care au apărut între copii și adulți sapă sub barajul electronic al televiziunii care îi expune pe copii la conceptele  - anterior tabu – pe care le au adulții despre sex și violență.

Trei decenii pe repede-nainte: informația la liber pe internet nu a făcut decât să amplifice ”eliberarea” electronică, începută odată cu televiziunea, a subiectelor care înainte aparțineau doar adulților.

Deși internetul a democratizat cunoașterea,  cu siguranță a dus și la expunerea și sexualizarea copiilor și le-a accelerat dezvoltarea spre maturitate. În era noastră YouTube, când orice puști cu o tabletă chiar poate să vadă tot ce a fost înregistrat – de la filme cu sinucideri la porno – mai există vreo îndoială că se pierde vechea noțiune de ”copilărie?”

...VA URMA.....

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți! – A.M.

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier în adicții!