Părintele Radu Liviu Roșu: Ruperea cercului dependenței

Dragi cititori, în articolul trecut am vorbit despre Tentaţia ciclurilor, despre Ciclul Dependenței și Codependenței și că repetarea ciclică ne dă un oarecare sentiment de siguranţă; indiferent dacă este vorba despre ceva plăcut sau despre ceva dureros.

Mai putem vorbi, însă, și de un ciclu extins în care vinovîția și rușinea sunt în prim plan.

Ciclul extins

Ca o staţie în plus pe calea ciclică a dependenţei putem insera, între staţia durerii (lipsa respectului de sine) şi cea a factorului de dependenţă (a anestezicului) negarea. Pentru a evolua de la durere la factorul de dependenţă, mai ales atunci când consecinţele negative sunt evidente pentru observatorul detaşat, dependentul şi codependentul trebuie să nege întrebuinţarea greşită a factorului, trebuie să tăgăduiască gravitatea consecinţelor şi, poate, chiar şi faptul că factorul respectiv sau mania lui reflectă dependenţa.

Am auzit cu toţii beţivi care nu recunosc că beau prea mult, fumătorii care neagă efectele nocive ale tutunului asupra sănătăţii. Problema trece dincolo de spectrul factorilor de dependenţă. Spre exemplu, numai gândul că o persoană dependentă își recunoaște lui faptul că vrea să rănească persoana dragă este de neconceput pentru orice om civilizat.

Efectele negative sunt mult mai grave decât o simplă durere de cap sau o soţie neglijată. Există consecinţe dăunătoare pentru sănătate, tot aşa cum fumatul cauzează cancer, iar alcoolul, ciroză. Există efecte negative care ţin de viaţa spirituală, atunci când Dumnezeu este tăgăduit, ignorat sau luat în deşert. Totodată, există efecte negative în ceea ce priveşte viaţa socială.

O clinică de reabilitare din America a pregătit, la un moment dat, o serie de avertismente televizate sau transmise la radio, care dramatizează riscurile sociale ale dependenţei. Într-una din ele, un om priveşte încruntat la aripa îndoită a maşinii lui, distrusă într-un accident provocat de pierderea cunoştinţei în urma abuzului de alcool, în timp ce un vecin îi vorbeşte despre clinica respectivă.

În altele, soţiile spun bărbaţilor lor ce au făcut seara trecută şi-i roagă să sune chiar acum la numărul clinicii. Avertismentele funcţionează destul de bine, fiindcă situaţiile pe care le prezintă sunt extrem de cunoscute şi familiare.

Evident că, pe plan afectiv, consecinţele sunt devastatoare pentru persoana dependentă. În plus, unii cercetători apreciază că pulberea radioactivă generată de colapsul emoţional care survine în orice tip de dependenţă provoacă arsuri mortale altor patru persoane, cel puţin.

De asemenea, mai găsim o altă staţiune pe drumul de la consecinţe spre următoarele etape ale ciclului durere / negare / anestezie: Ruşinea. Un număr apreciabil de terapeuţi cred actualmente că, în profunzime, numeroase dependenţe sunt generate de ruşine. Latura noastră raţională percepe consecinţele negative menţionate anterior. Dar dincolo de ele se profilează sentimentul de culpabilitate şi ruşine stârnit de o poftă scăpată de sub control.

”Pedalez cu disperare înapoi, dar acest cerc mă obligă să ajung unde nu vreau. Mi-am pierdut direcţia. Dacă aş fi mai puternic, dacă n-aş fi un neisprăvit, mi-aş putea controla aceste pofte – aş putea menţine echilibrul. Greşesc şi, evident, sunt prea egoist sau prea leneş ca să mă adun.”

În cele din urmă, ruşinea şi vinovăţia se contopesc cu suferinţa iniţială până când ajung de nedespărţit. Le distingem în analiza noastră din considerente metodologice, întrucât ele reprezintă o durere generată de consecinţe, distinctă de durerea originară.

Vinovăţia şi Ruşinea trebuie abordate corect – nu trecute repede în revistă, nici reluate la nesfârşit, nici date la o parte – dacă se doreşte vindecarea completă.

În primii ani ai televiziunii, în SUA, directorii posturilor umpleau multe ore, în special la sfârşit de săptămână, cu filme western vechi. Westernuri vechi, foarte vechi. Acele filme de serie B, în care a debutat şi John Wayne... Cei trei viteji (s-au făcut mai multe filme de acest gen de-a lungul anilor)...

În fiecare dintre ele, diligenţele se hurducau prin deşert. Datorită efectului stroboscopic care apare atunci când se filmează douăzeci şi patru de cadre pe secundă, roţile diligenţelor păreau a se învârti în sens invers mişcării. Aţi observat?

Problemele de adâncime ale persoanei codependente seamănă mult cu roţile acelor diligenţe. Mişcarea aparentă este inversă direcţiei în care se deplasează în realitate, datorită efectelor negării. O imagine mai adecvată ar fi cea a două roţi care se învârt simultan în sensuri opuse.

Obişnuim să reprezentăm problemele de adâncime ale persoanei codependente prin două spirale. Prima este generată de suferinţa originară, cauzată de familia în care a crescut pacientul – abuzurile care au dus la pierderea copilăriei lui.

Pe măsură ce durerea evoluează de-a lungul propriei ei spirale, mărindu-se ca bulgărele de zăpadă, ea poate deveni atât de copleşitoare, încât generează o nouă spirală de dependenţă; asemeni bulgărelui, la un moment dat cedează şi se rupe în două. Doi bulgări se rostogolesc acum în josul pantei, fiecare mai mare decât bulgărele din care sau desprins. Persoana codependentă se află acum în sclavia a două obsesii sau dependenţe.

Cu câteva decenii în urmă, Stanton Peele şi Archie Brodsky au scris o lucrare de referinţă, Love and Addiction [Iubire şi dependenţă]. Ei au comparat visul american al iubirii romantice cu dependenţa de heroină. Printre altele, ei arată că dependenţa seamănă primelor simptome ale iubirii şi că lipsa drogului este ca o separare a doi iubiţi.  

Într-adevăr, observăm că o legătură personală deosebit de intensă urmează căile cunoscute ale ciclului dependenţei. Spirala va arăta astfel: suferinţa poate fi generată de îndoiala de sine sau de sentimentul de inadaptare – te simţi de parcă ai fi o jumătate de om, dacă vreţi. Aceasta duce la apariţia factorului de dependenţă – ataşamentul excesiv faţă de o persoană importantă pentru tine. Consecinţa este o relaţie instabilă şi sufocantă pentru ambele părţi.

Dacă persoana de care depinzi se simte sufocată, ea tinde instinctiv să se rupă de tine. Este ca şi cum v-aţi ţine reciproc cu capul sub apă. Relaţia devine o luptă furioasă, o învălătucire de membre şi lovituri oarbe pentru a vă recăpăta respiraţia.

Toate aceste efecte dureroase – instabilitatea, disconfortul relaţiei – alimentează lipsa de încredere în sine şi de respect faţă de propria persoană, care au dus de la început la implicarea exagerată în această relaţie. Singura cale de scăpare pare a fi o şi mai mare încătuşare, o apropiere şi mai mare de persoana respectivă, în aşa fel încât loviturile primite de la ea să fie mai puţin dureroase.

În curând, cele două spirale se vor roti vertiginos, ambele părţi pedalând cât de repede pot în direcţii opuse.

Ruperea ciclului 

Cercul dependenţei este atât de nociv, încât singurul mod de a-l distruge este să-l spargi în mai multe puncte deodată. Motivul principal pentru care majoritatea oamenilor nu reuşesc să se elibereze de dependenţă este faptul că se intervine numai într-unul sau în două puncte. Un exemplu este alcoolicul care renunţă la băutură. Iar şi iar.

Pentru că nu s-a confruntat cu celelalte aspecte ale dependenţei – suferinţa, consecinţele, vinovăţia – el este condamnat să se întoarcă pe spirala descendentă. Tratamentul

Programul în douăsprezece trepte propus de Alcoolicii Anonimi rupe spirala dependenţei în mai multe puncte. Pașii 4 şi 5, de pildă, ceea ce se numeşte inventarul moral, folosesc o metodă specifică, ce ajută la confruntarea cu sentimentele de vinovăţie şi ruşine.

Pașii 8 şi 9 oferă soluţii practice pentru a te revanşa faţă de persoanele pe care le-ai rănit.

Consecinţele, cum ar fi pierderea slujbei sau a iubirii, falimentul proprietăţilor sau al sentimentelor, necesită mai multe etape pentru a se vindeca. Comportamentul dependent însuşi trebuie oprit sau încetinit îndeajuns pentru ca să nu se mai adauge noi efecte negative. Apoi, persoana în cauză inventariază diferitele consecinţe ale dependenţei.

Astfel, se ating două scopuri. Se înlătură atitudinea de negare pe măsură ce răul provocat de dependenţă şi preţul plătit sunt în final conştientizate. Iar inventarul îţi arată punct cu punct care sunt lucrurile a căror pierdere trebuie cu adevărat s-o deplângi.

Jalea adâncă are un efect vindecător. Dacă nu se parcurg toate aceste etape cum se cuvine, pierderile suferite devin iarăşi parte a spiralei şi reintră în sfera suferinţei. Dacă durerea  creşte, persoana respectivă recade în dependenţă. 

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți!

Cu Har și Bucurie, al vostru umil prieten, Pr. Roșu Radu Liviu!